8 Decembrie, 2016

Conducătorul unei societăţi nu trebuie să răspundă pentru contravenţiile predecesorilor săi

Pe scurt, aceasta este concluzia care se desprinde din Decizia CCR care a analizat şi a admis critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din dispoziţiilor art. 82 alin. (3) teza finală din O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici. Cazul prezintă interes inclusiv prin faptul că reglementarea, deşi abrogată, poate să producă efecte în continuare, aşa cum este situaţia de mai jos.

Prin Încheierea din 3 februarie 2014, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate, excepţie ridicată de petent în cadrul soluţionării cauzei civile având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prin care a fost sancţionat cu amendă contravenţională, motivat de faptul că “în cursul exerciţiului financiar al anului 2012 a fost depăşit în structură nivelul de cheltuieli aprobat prin bugetul de venituri şi cheltuieli în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 814/2012″, hotărâre prin care s-a aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2012 pentru Societatea “R” – S.A., pe care o reprezintă în calitate de director general, începând cu data de 26 noiembrie 2012. Sancţiunea i-a fost aplicată potrivit art. 82 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a arătat că textul de lege criticat nu ţine cont de principiul legalităţii pedepsei, aplicabil şi în materie contravenţională, principiu care a fost instituit ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor.

De asemenea, arată că infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale în general şi, prin analogie, se poate interpreta că şi în materie contravenţională este necesară atât existenţa unei fapte prevăzute de lege, cât şi făptuitorul, faţă de care operează acest principiu, ca garanţie a libertăţii persoanei.

Principiul personalităţii răspunderii – atât în materie penală, cât şi în materie contravenţională, care consacră regula conform căreia obligaţia de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală, cât şi răspunderea care decurge din nesocotirea obligaţiei au caracter personal, adică va răspunde numai acela care a nesocotit normele respective. Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi aplicată numai aceluia care a săvârşit o infracţiune sau a încălcat o normă imperativă.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că, în actuala sa formulare, dispoziţiile art. 82 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 încalcă principiile enunţate, garantate atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dând astfel naştere la abuzuri, în sensul că stabilesc în sarcina unei/unor persoane sancţiuni, fără a ţine seama de persoana făptuitorului/contravenientului.

Astfel, se poate ajunge la situaţia abuzivă, precum cea din prezenta cauză, în care o persoană care deţine calitatea de conducător la una dintre entităţile enumerate de art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 de o scurtă perioadă de timp – o zi, o săptămână, o lună etc. – să fie sancţionată pentru fapte constând în nerespectarea/încălcarea unor dispoziţii legale săvârşite de către o altă persoană.

În final, autorul excepţiei arată că însuşi legiuitorul a abrogat dispoziţiile de lege criticate prin art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013, astfel că, în prezent, sancţiunile sunt aplicate operatorului economic, iar nu conducătorului acestuia, ca persoană fizică.  

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 82 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009.

Dispoziţiile art. 82 au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2011 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicată în Monitorul Oficial nr. 333/2011, alin. (3) al art. 82 având următorul conţinut: “Organele de control ale Ministerului Finanţelor Publice prin aparatul propriu şi/sau al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sunt abilitate să constate contravenţiile de la alin. (1) şi să aplice sancţiunea prevăzută la alin. (2) conducătorilor operatorilor economici nominalizaţi la art. 1.” .

Potrivit alin. (1) şi (2) ale art. 82:

“(1) Constituie contravenţie următoarele fapte:

a) nerespectarea programului de reducere a arieratelor;

b) nerespectarea programului de reducere a stocurilor de materii prime, materiale, obiecte de inventar şi piese de schimb, produse finite, aprobat prin bugetul de venituri şi cheltuieli;

c) depăşirea în structură a nivelului de cheltuieli aprobat prin bugetul de venituri şi cheltuieli;

d) nerespectarea prevederilor art. 51.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.”

Prin art. 15 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, publicată în Monitorul Oficial nr. 549/2013 (aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 301/2014, au fost abrogate dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008.

Cu toate acestea, Curtea reţine că, deşi prevederile de lege criticate au fost abrogate, acestea continuă să producă efecte în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât procesul-verbal a cărui anulare se solicită prin plângerea formulată la instanţa judecătorească a fost încheiat la data de 11 iunie 2013, dată la care dispoziţiile art. 82 alin. (3) teza finală din O.U.G. nr. 79/2008 erau în vigoare.

În consecinţă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 549/2011, potrivit căreia “sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 82 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi a constatat că sintagma “conducătorilor” cuprinsă în dispoziţiile art. 82 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici este neconstituţională.

Găsiţi întreaga justificare, şi raţionamentele avute în vedere de Curtea Constituţională, în Decizia nr. 411/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 526/2014.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu