7 Decembrie, 2016

Condiţiile de creditare pentru persoane fizice

Cea mai recentă aplicare a legislaţiei în domeniu este dată de Regulamentul BNR nr. 24/2011, publicat în Monitorul oficial nr. 767 din 31 octombrie 2011, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul aceleiaşi instituţii cu nr.27/2011, publicat în M.Of. nr. 842 din 28 noiembrie 2011.

Regulamentul se aplică la creditele pentru investiţii imobiliare şi la creditele de consum. Pot face excepţie de la prevederile acestui regulament creditele acordate în scopuri medicale, pentru deces şi cele pentru studii.

Prevederile nu se aplică în cazul sumelor acoperite pe întreaga perioadă de derulare a creditului de garanţie de tip depozit colateral constituit la instituţia creditoare şi nici în cazul creditelor acordate exclusiv în scopul restructurării la acelaşi împrumutător, din considerente de dificultăţi financiare ale debitorului, a creditului/creditelor în sold la momentul realizării operaţiunii de restructurare în scopul adaptării condiţiilor de rambursare la noile posibilităţi ale debitorului.

În ce priveşte finanţarea persoanelor fizice, împrumutătorii stabilesc în cadrul reglementărilor interne, în concordanţă cu profilul şi strategia lor de risc, cel puţin următoarele:

- modalitatea de organizare a activităţii de acordare şi derulare a creditelor destinate persoanelor fizice şi, atunci când este cazul, condiţiile de garantare pentru fiecare tip de credit, inclusiv limita maximă admisă pentru valoarea finanţării în raport cu valoarea garanţiei;

- categoriile de clienţi eligibili pentru finanţare;

- procedura de clasificare a clientelei-ţintă pe categorii de risc de nerambursare, fundamentat pe profilul general de risc al împrumutătorului;

- categoriile de venituri considerate eligibile de către împrumutător, diferenţiat pe categorii de clientelă, precum şi coeficienţii de ajustare aferenţi, în funcţie de gradul de certitudine şi de caracterul de permanenţă ale acestora;

- categoriile de cheltuieli care se deduc din veniturile eligibile în scopul determinării gradului total de îndatorare, incluzând cel puţin cheltuielile de subzistenţă şi obligaţiile de plată, altele decât cele de natura creditului;

- nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare, inclusiv fundamentarea acestora, diferenţiate pe categoriile de clientelă, pe destinaţia creditului (de exemplu, credit de consum, credit pentru investiţii imobiliare), pe tipul creditului (defalcat în funcţie de moneda de exprimare sau, după caz, de indexare, de tipul dobânzii, respectiv fixă ori variabilă, de termenul de acordare a creditului şi de comportamentul clientului în legătură cu onorarea serviciului datoriei determinat de calitatea garanţiei); în cazul creditelor de consum, nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare sunt stabilite inclusiv prin luarea în considerare a riscului valutar, a riscului de rată a dobânzii şi a riscului de diminuare a veniturilor disponibile pe perioada de derulare a creditului;

- metodologia de reconsiderare periodică a coeficienţilor de ajustare a veniturilor şi nivelurilor maxime admise pentru gradul de îndatorare, în vederea asigurării acurateţei acestora pe o bază continuă.

La fundamentarea nivelurilor maxime admise pentru gradul total de îndatorare în cazul creditelor de consum se vor utiliza următoarele valori:

pentru şocul pe curs de schimb – 35,5% EUR, 52,6% CHF, 40,9% USD. În cazul celorlalte valute se utilizează valoarea aferentă CHF. În cazul în care venitul solicitantului şi creditul solicitat sunt exprimate în două monede străine diferite, pentru şocul pe curs de schimb se utilizează maximul dintre şocurile celor două valute faţă de moneda naţională;

pentru şocul pe rata dobânzii – 0,6 puncte procentuale pentru toate monedele;

pentru şocul pe venit, în cazul veniturilor de natură salarială – 6%.

Prevederile privind riscul valutar se aplică numai pentru partea de finanţare pentru care clientul nu dovedeşte că dispune de venituri în valuta creditului sau indexate la valuta creditului. Prevederile privind riscul de rată a dobânzii nu se aplică în cazul creditelor cu dobândă fixă.

Gradul total de îndatorare se determină ca pondere a obligaţiilor totale de plată decurgând din credite sau alte finanţări rambursabile în veniturile eligibile din care s-au dedus cheltuielile de subzistenţă şi obligaţiile de plată, altele decât cele de natura creditului.

Banca trebuie să îşi organizeze activitatea de creditare astfel încât să asigure separarea clară şi efectivă a funcţiei de promovare şi vânzare a produselor de creditare de funcţia de analiză a riscului de credit şi monitorizare a expunerii.

Banca analizează capacitatea de rambursare a clienţilor pe baza unui nivel al veniturilor considerate eligibile care nu poate depăşi cu mai mult de 20% pe cel aferent anului anterior. În acest scop, banca stabileşte venitul aferent anului anterior pe baza documentelor care să certifice veniturile declarate autorităţilor fiscale; în caz că nu există obligaţii legale de declarare a veniturilor la autorităţile fiscale, banca stabileşte venitul aferent anului anterior pe baza altor documente justificative.

Numai pe cale de excepţie, banca poate lua în calcul venituri ce depăşesc nivelul stabilit, numai după obţinerea de la client a documentelor justificative care să demonstreze caracterul de continuitate în viitor a acestora. Documentele justificative trebuie să dovedească modificările intervenite în situaţia veniturilor clientului, cum ar fi schimbarea încadrării în funcţie, schimbarea locului de muncă sau modificări cu impact semnificativ asupra creşterii volumului afacerilor persoanelor care obţin venituri din activităţi independente.

La acordarea creditelor de consum denominate în valută ori indexate la cursul unei valute, solicitantul trebuie să dispună de garanţii reale şi/sau personale la un nivel de minimum 133% din valoarea creditului.

Poliţele de asigurare având ca obiect acoperirea riscului de neplată sunt asimilate garanţiilor personale.

Pot face excepţie de la obligaţia de garantare facilităţile de creditare prin trageri în descoperit de cont, precum şi creditele acordate prin intermediul cardurilor de credit, a căror valoare nu depăşeşte de 3 ori nivelul veniturilor nete lunare, fără a depăşi însă o limită stabilită prin reglementările interne ale împrumutătorului.

Creditele de consum pot fi acordate pe o durată de maximum 5 ani. Regula nu se aplică creditelor de consum cu destinaţie imobiliară, acordate în lei şi pentru care debitorul a făcut dovada deţinerii unui avans de minimum 40%. Este vorba, aici, despre creditul acordat în scopul dobândirii ori menţinerii drepturilor de proprietate asupra unui teren şi/sau unei construcţii, realizate ori care urmează să se realizeze, sau în scopul reabilitării, modernizării, consolidării ori extinderii unei construcţii sau pentru viabilizarea unui teren; în această categorie intră şi creditele acordate exclusiv în scopul rambursării unui credit pentru investiţii imobiliare.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu