9 Decembrie, 2016

Condiţii de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată

Reglementarea legală în această materie, dată prin O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, a suferit recent modificări şi completări prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2013 pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul oficial nr. 127 din 8 martie 2013.

O.U.G. nr. 29/2011 a fost aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificări şi completări ulterioare, aceasta din urmă, la care ne referim, fiind motivată de Executiv prin necesitatea de a se introduce posibilitatea de repunere în termen a înlesnirilor la plată care şi-au pierdut valabilitatea, măsură care vine în sprijinul mediului de afaceri şi totodată asigură atât încasarea la bugetul de stat a ratelor rămase de achitat din eşalonarea la plată pierdută, cât şi a obligaţiilor fiscale curente.

* Astfel, în ce priveşte menţinerea valabilităţii eşalonării la plată semnalăm principalele modificări şi completări privind condiţiile de eligibilitate:

- să se declare şi să se achite, potrivit legii, obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare la plată. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă aceste obligaţii sunt declarate şi achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenţei prevăzute de lege, inclusiv, sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care acest termen se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;

– să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată, obligaţiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale ce au fost suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi pentru care suspendarea executării actului administrativ fiscal a încetat după data comunicării deciziei de eşalonare la plată, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul a solicitat eşalonarea acestor sume;

– să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată, obligaţiile fiscale stabilite de alte autorităţi a căror administrare a fost transferată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală după emiterea unei decizii de eşalonare la plată, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul a solicitat eşalonarea la plată a acestor sume.

– să constituie garanţia pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din eşalonarea la plată (prin încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal), în cel mult 15 zile de la data comunicării, de către organul fiscal, a înştiinţării cu privire la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor. Pot forma obiect al unor astfel de garanţii numai bunurile mobile care nu au durata normală de funcţionare expirată, iar bunul ce constituie obiect al garanţiei nu poate să mai constituie obiect al unei garanţii pentru eşalonarea la plată a obligaţiilor unui alt contribuabil.

* În reglementarea de bază au fost introduse reglementări care privesc modificarea deciziei de eşalonare la plată în perioada de valabilitate a eşalonării. Iată ce stabilesc aceste dispoziţii noi.

– Pe perioada de valabilitate a eşalonării, decizia de eşalonare la plată poate fi modificată la cererea contribuabilului prin includerea în eşalonare a următoarelor obligaţii fiscale cuprinse în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal competent:

a) În cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eşalonare, contribuabilul poate solicita includerea în eşalonare a obligaţiilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente;

b) cele stabilite prin decizie de impunere, anterior emiterii unei decizii de eşalonare la plată, desfiinţate în procedura de soluţionare a contestaţiilor şi menţinute prin noul act administrativ emis potrivit art. 216 alin. (3) din Codul de procedură fiscală (temei legal potrivit căruia prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare);

c) obligaţiile fiscale stabilite de alte autorităţi a căror administrare a fost transferată la ANAF după emiterea unei decizii de eşalonare la plată.

- Cuantumul şi termenele de plată a noilor rate de eşalonare se stabilesc prin grafice de eşalonare care fac parte integrantă din decizia de modificare a deciziei de eşalonare la plată.

– Odată cu depunerea cererii, contribuabilul trebuie să constituie şi garanţiile, corespunzător perioadei de timp rămase din eşalonarea la plată acordată. Nu se constituie garanţii în situaţia în care valoarea garanţiilor deja constituite acoperă obligaţiile fiscale rămase din eşalonare, precum şi obligaţiile fiscale pentru care se solicită modificarea deciziei de eşalonare la plată. În situaţia garanţiilor deja constituite, se încheie un act adiţional la contractul de ipotecă/gaj.

– Contribuabilul are obligaţia să plătească sumele prevăzute la literele a)-c) de mai sus în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere, în situaţia în care cererea de modificare a deciziei de eşalonare se respinge.

* Dispoziţii noi au fost introduse şi cu privire la renunţarea la eşalonarea la plată, pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri în acest sens, dar condiţionat de achitarea obligaţiilor fiscale rămase din eşalonare, până la data la care intervine pierderea valabilităţii eşalonării la plată.  În caz ca nu se achită obligaţiile restante, rămân aplicabile prevederile referitoare la pierderea valabilităţii eşalonării la plată.

Eugen Staicu

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu