11 Decembrie, 2016

Când poate fi revocată decizia de deducere a TVA-ului?

Organul fiscal poate revoca, într‑un termen de decădere, decizia prin care a recunoscut persoanei impozabile un drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată, solicitându‑i, în urma unei noi inspecţii, această taxă şi majorări de întârziere.

Astfel s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea dată pe 6 februarie 2014, în cauza C‑424/12, pe care o rezumăm mai jos.

Cauza a avut ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Oradea (România), prin decizia din 26 iunie 2012, în dosarul SC “F” SRL împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bihor.

Prin cererea de decizie preliminară, instanţa de apel din Oradea a solicitat interpretarea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată („Directiva TVA”), în special interpretarea dispoziţiilor privind dreptul de deducere în cadrul aplicării sistemului de taxare inversă, precum şi a principiilor neutralităţii fiscale a taxei pe valoarea adăugată şi securităţii juridice.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între SC “F” SRL (denumită în continuare “F”), pe de o parte, şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor (denumită în continuare „Direcţia”), pe de altă parte, privind refuzul de a permite deducerea de către “F” a TVA‑ului, din cauza neaplicării dispoziţiilor privind sistemul de taxare inversă.

Litigiul principal şi întrebările preliminare

La 3 ianuarie 2007, societatea “F” a încheiat cu SC “M” Construcţii SRL (denumită în continuare „M”) un contract‑cadru având ca obiect realizarea de lucrări de construcţii şi de montaj. Lucrările au fost finalizate în luna februarie 2008.

În cursul anului 2007, “M” a emis, în calitate de prestator al serviciilor în cauză, mai multe facturi pentru plata unor avansuri, în regim de taxare inversă, aplicând măsurile de simplificare prevăzute la punctul 82 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Valoarea totală a facturilor emise şi întocmite fără TVA a fost de 1.017.834,37 lei (RON).

La 3 martie 2008, “M” a emis o factură pentru toate lucrările efectuate, în valoare de 1.052.840,10 lei, din care 168.101 lei reprezintă TVA şi 884.740 lei reprezintă valoarea lucrărilor. Societatea “F” a plătit firmei “M” TVA‑ul indicat.

În urma cererii de rambursare a TVA‑ului, adresată statului român de societatea “F”, Direcţia a autorizat, printr‑o decizie emisă la 2 iulie 2008, rambursarea TVA‑ului în valoare de 173.057 lei, fiind inclus în această sumă şi TVA‑ul aferent facturii din 3 martie 2008, în valoare de 168.101 lei, conform raportului de inspecţie fiscală din 13 iunie 2008 privind perioada cuprinsă între 1 iulie 2007 şi 31 martie 2008.

În anul 2009, în urma unei a doua inspecţii fiscale privind TVA‑ul plătit de “F” pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 şi 31 martie 2008, Direcţia a decis că TVA‑ul aferent facturii din 3 martie 2008 trebuia recuperat întrucât măsurile de simplificare care reglementează sistemul de taxare inversă nu fuseseră respectate. Printr‑o decizie de impunere din 18 mai 2009, Direcţia a solicitat, aşadar, societăţii “F” plata la bugetul de stat a sumei de 221.221 lei, din care suma de 168.101 lei reprezenta TVA, iar suma de 53.120 lei reprezenta majorări de întârziere.

Din elementele transmise Curţii reiese că societatea “M” a intrat în faliment şi că nu a plătit administraţiei fiscale române TVA‑ul înscris în factura din 3 martie 2008 care îi fusese plătit de “F”.

Societatea “F” a introdus o acţiune împotriva Direcţiei, solicitând anularea deciziei de recuperare şi a deciziei de impunere din 18 mai 2009.

Tribunalul Bihor a respins această acţiune ca neîntemeiată. Prin decizia din 2011, recursul formulat împotriva acestei sentinţe a fost respins pentru acelaşi motiv şi hotărârea a rămas irevocabilă.

Societatea “F” a formulat o cerere de revizuire a sentinţei din 2010 pentru motivul că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea dreptului Uniunii. Cererea menţionată a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa din 2011.

La 12 ianuarie 2012, societatea “F” a introdus la Curtea de Apel Oradea un recurs împotriva acestei sentinţe.

“F” susţine că în litigiul principal trebuie aplicată, printre altele, jurisprudenţa Curţii care rezultă din Hotărârea din 1 aprilie 2004, Bockemühl (C‑90/02, Rec., p. I‑3303), conform căreia, atunci când este aplicabil mecanismul taxării inverse, faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele referitoare la facturare nu ar afecta dreptul de deducere. Neregulile săvârşite de furnizor la emiterea facturii din 3 martie 2008 şi faptul că aceasta nu a fost regularizată de “F” nu ar fi, prin urmare, de natură să influenţeze dreptul acesteia din urmă de deducere a TVA‑ului aferent respectivei facturi.

Direcţia consideră că “F” şi‑a pierdut dreptul de deducere a TVA‑ului menţionat în factura din 3 martie 2008 întrucât, pe de o parte, societatea emitentă a facturii, “M”, a întocmit eronat această factură, aplicând normele obişnuite în materie de TVA, deşi factura ar fi trebuit întocmită conform măsurilor de simplificare prevăzute la articolul 160 alineatul (2) litera b) din Codul fiscal, şi, pe de altă parte, “F” nu şi‑a executat obligaţia prevăzută la articolul 160 alineatul (5) din codul menţionat prin faptul că nu a înscris din proprie iniţiativă menţiunea „taxare inversă” în factură şi că a plătit taxa prestatorului de servicii.

În aceste condiţii, Curtea de Apel Oradea a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:

„1) Dispoziţiile Directivei [TVA] permit aplicarea unei sancţiuni a pierderii dreptului de deducere a TVA‑ului unui contribuabil, în condiţiile în care:

a) factura care a fost prezentată de contribuabil pentru exercitarea dreptului de deducere a fost întocmită eronat de către un terţ, fără aplicarea măsurilor de simplificare;
b) contribuabilul a achitat TVA‑ul menţionat în factură?

2) Principiul european al securităţii juridice se opune unei practici administrative a organelor fiscale din România, care:

a) într‑o primă fază, printr‑o decizie administrativă irevocabilă, au recunoscut dreptul de deducere a TVA‑ului;
b) ulterior au revenit asupra acestei decizii şi au stabilit în sarcina contribuabilului obligaţia de a plăti la bugetul de stat TVA‑ul în privinţa căruia s‑a exercitat dreptul de deducere, precum şi de a plăti dobânzi şi penalităţi de întârziere?

3) În cazul în care:

a) contribuabilul a achitat TVA‑ul menţionat eronat pe o factură de către un terţ;
b) organele fiscale nu au luat niciun fel de măsuri active pentru a dispune terţului corectarea facturii întocmite eronat;
c) în prezent, ca urmare a falimentului terţului, corectarea facturii este imposibilă, principiul neutralităţii fiscale a TVA‑ului permite privarea contribuabilului de dreptul de deducere a TVA‑ului?”

Răspunsurile date de CJUE la întrebările preliminare

Curtea a răspuns, la prima şi la a treia întrebare că, în cadrul unei operaţiuni supuse regimului de taxare inversă, în împrejurări precum cele din litigiul principal, Directiva TVA şi principiul neutralităţii fiscale nu se opun lipsirii beneficiarului unor servicii de dreptul de deducere a TVA‑ului pe care l‑a plătit în mod nejustificat prestatorului de servicii pe baza unei facturi întocmite în mod eronat, nici chiar în cazul în care îndreptarea respectivei erori nu este posibilă din cauza falimentului prestatorului.

La a doua întrebare, răspunsul Curţii a fost acela că principiul securităţii juridice nu se opune unei practici administrative a organelor fiscale naţionale care constă în revocarea, într‑un termen de decădere, a unei decizii prin care acestea au recunoscut persoanei impozabile un drept de deducere a TVA‑ului, solicitându‑i, în urma unei noi inspecţii, această taxă şi majorări de întârziere.

Găsiţi textul integral al hotărârii pe site-ul CURIA.

––––––––––––(P)––––––––––––

Lege5 Online
 vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.

Clienţii Lege5 Online
 au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.

Căutaţi dosare aflate în instanţă AICI.

caudosinst

Aflaţi mai multe despre Lege5 Online de AICI. De asemenea, Lege5 este disponibil şi în variantele Desktop şi Mobile.
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu