3 Decembrie, 2016

„Componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”

Prin art. XI din O.G. nr. 30/2011 s-a introdus (inclusiv retroactiv, cu 1 ianuarie 2006), noţiunile „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”.

Sensul, conţinutul şi la ce folosesc aceste noţiuni nu sunt cunoscute de marea majoritate a contribuabililor şi a organelor fiscale. Noţiunile „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”:

1) au legătură numai cu cota de majorări de 0,1% cu aplicabilitate pe perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010”;

2) se folosesc numai pentru eşalonările la plată acordate în perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010 (pe care s-a aplicat cota de majorări de 0,1%) şi numai pentru cele existente în curs la data intrării în vigoare a O.G. nr. 30/2011 şi până la epuizarea acestora;

3) nu se folosesc pentru eşalonările la plată acordate în perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010 (pe care s-a aplicat cota de majorări de 0,1%) care nu mai erau în curs (se consumaseră sau au fost anulate) până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 30/2011.

Din prevederile O.G. nr. 30/2011 rezultă că numai majorări de întârziere, calculate cu cota de 0,10% pe perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010, au fost „sparte în două”, respectiv în „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere” şi în „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere”. Celelalte majorări au rămas integre (până în prezent).

Neclarităţi şi nedumeriri există din partea contribuabililor şi a organelor fiscale şi cu privire la sensul şi conţinutul noţiunii de „0,05% componenta de penalitate a majorărilor de întârziere”. Următoarele texte de lege sunt edificatoare în acest sens.

1. Art. VIII din O.G. nr. 30/2011

„Art. VIII. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, se modifică şi se completează după cum urmează:[…]

»16. După articolul 17 se introduce un nou articol, articolul 171, cu următorul cuprins:

„Art. 171. Amânarea la plată a penalităţilor de întârziere

(1) Pe perioada eşalonării la plată, penalităţile de întârziere, aferente obligaţiilor fiscale eşalonate, se amână la plată prin decizie care se comunică contribuabilului odată cu decizia de eşalonare la plată.

(2) Garanţiile prevăzute la art. 9 alin. (9) – (11) trebuie să acopere şi penalităţile de întârziere, precum şi majorările de întârziere amânate la plată.

(3) În situaţia în care eşalonarea la plată se finalizează în condiţiile art. 10 alin. (4), penalităţile de întârziere, precum şi majorările de întârziere amânate la plată se anulează prin decizie care se comunică contribuabilului odată cu decizia de finalizare a eşalonării la plată.

(4) Pierderea valabilităţii eşalonării la plată atrage pierderea valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a majorărilor de întârziere. În acest caz, odată cu decizia de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată se comunică contribuabilului şi decizia de pierdere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a majorărilor de întârziere.

(5) În situaţia în care eşalonarea la plată îşi pierde valabilitatea în condiţiile art. 13, garanţiile se execută şi în contul penalităţilor de întârziere şi majorărilor de întârziere amânate la plată.”«

2. Art. IX din O.G. nr. 30/2011

»Art. IX […] (4) Prevederile art. VIII pct. 16 se aplică şi eşalonărilor la plată existente în curs la data intrării în vigoare a art. VIII, precum şi unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligaţiilor fiscale eşalonate. În acest caz, organul fiscal, în termen de cel mult 15 zile de la data primului termen din graficul de eşalonare, reface graficul de eşalonare pe care îl comunică contribuabilului. Până la data refacerii graficului de eşalonare, ratele datorate sunt cele din graficul de eşalonare existent«.”

3. Art. XI din O.G. nr. 30/2011 (sublinierile ne aparţin):

„Art. XI. (1) Pentru obligaţiile fiscale restante la 31 august 2011, penalităţile de întârziere se anulează sau se reduc, astfel:

a) penalităţile de întârziere se anulează dacă obligaţiile principale şi dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011;

b) penalităţile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligaţiile principale şi dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.

(2) Pentru dobânzile datorate până la data stingerii şi stabilite prin decizii comunicate după această dată, condiţia se consideră îndeplinită dacă dobânzile se sting până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1), se desfiinţează, total sau parţial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat ori nu căi de atac, actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale, stinse potrivit alin. (1).

(4) Prevederile alin. (1) – (3) se aplică în mod corespunzător şi pentru o cotă de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligaţiilor fiscale stinse prin plată sau compensare.”

4. O.M.F.P. nr. 2604/2011

În aplicarea O.G. nr. 30/2011 s-au emis următoarele 5 ordine (a se vedea bibliografia).

Prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2604/2011 privind aplicarea prevederilor art. XI din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 2.[…](1) Pentru obligaţiile fiscale accesorii aferente obligaţiilor fiscale principale restante la data de 31 august 2011 se acordă următoarele facilităţi:[…]

b) reducerea cu 50% a penalităţilor de întârziere, precum şi reducerea cu 50% a unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente acestor obligaţii fiscale principale, dacă[…]”

„Art. 3.[…](2) Prin dobânzi aferente obligaţiilor principale, conform art. 2, se înţelege şi cota de 50% din majorările de întârziere reprezentând componenta de dobândă a acestora.[…]”, adică „componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”.

Concluzii care se desprind din prevederile art. XI din O.G. nr. 30/2011 şi din cele 5 ordine emise în aplicarea sa

1. Aceste noţiuni-şoc au bulversat chiar şi pe cei mai buni specialişti în domeniul fiscalităţii, fie şi numai din următoarele cauze:

b1) sunt noţiuni „care au uimit lumea”, „despre care nu s-a mai auzit” până la apariţia O.G. nr. 30/2011 şi a celor 5 ordine date în aplicarea sa;

b2) sunt noţiuni care nu s-au mai folosit niciodată în legislaţia fiscală.

2. Noţiunile „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere” se referă numai şi numai la cota de majorări de întârziere de 0,10% introdusă prin Legea nr. 210 din 4 iulie 2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin care s-a dispus (sublinierile ne aparţin):

“Art. III. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, art. 115 din Codul de procedură fiscală se modifică şi va avea următorul cuprins:

»Art. 115. Majorări de întârziere[…]

(5) Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale«.”

3. Cota majorărilor de întârziere de 0,1% s-a aplicat până la data de 30 iunie 2010, respectiv până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39 din 21 aprilie 2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”, prin care s-a dispus (sublinierile ne aparţin):

„10. Articolul 120 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 120. Dobânzi[…]

(7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale«.”

4. Cota majorărilor de întârziere, de 0,1%, care s-a aplicat pe perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010, se compune din 0,05% „componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi din 0,05% „componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”.

În Figura 02.1 se prezintă »Perioada pe care: 1) s-au folosit noţiunile de majorări sau de dobânzi de întârziere; 2) s-au aplicat cotele cu care s-au calculat majorările sau dobânzile de întârziere; 3) se folosesc noţiunile de „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”, introduse prin art. XI din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prin cele 5 ordine emise în aplicarea sa.«

5. Pe perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010, pe care s-a aplicat cota majorărilor de întârziere de 0,1%, în întreaga legislaţie fiscală nu s-au folosit şi nu s-au cunoscut noţiunile de „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”.

6. Noţiunile de „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere” nu s-au folosit şi nu s-au cunoscut în întreaga legislaţie fiscală:

(a) nici până la 1 ianuarie 2006,

(b) nici pe perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010 pe care s-a aplicat cota majorărilor de întârziere de 0,1%,

(c) nici după la 30 iunie 2010 (data de la care nu s-a mai aplicat cota de 0,1%) şi până la data de 2 septembrie 2011, adică până la data publicării în Monitorul Oficial  nr. 627 din  2 septembrie 2011 a O.G. nr. 30/2011 şi a celor 5 ordine date în aplicarea sa;

7. Efectiv şi în mod real, „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”, s-au impus cu aplicabilitate retroactiv, respectiv la peste un an după ce cota majorărilor de întârziere de 0,1% nu se mai aplica.

8. Noţiunile „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”, au legătură, se folosesc (se asociază) numai şi numai cu cota de majorări de 0,1% cu aplicabilitate pe perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010”. Pentru nicio altă cotă de majorări de întârziere nu pot folosite noţiunile de „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”.

9. Noţiunile „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”:

9.1) au legătură numai cu cota de majorări de 0,1% cu aplicabilitate pe perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010”;

9.2) se folosesc numai pentru eşalonările la plată acordate în perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010 (pe care s-a aplicat cota de majorări de 0,1%) şi numai pentru cele existente în curs la data intrării în vigoare a O.G. nr. 30/2011 şi până la epuizarea acestora;

9.3) nu se folosesc pentru eşalonările la plată acordate în perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010 (pe care s-a aplicat cota de majorări de 0,1%) care nu mai erau în curs (se consumaseră sau au fost anulate) până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 30/2011;

10. Ca urmare a intrării în vigoare a O.G. nr. 30/2011, aplicarea noţiunilor „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere” a condus la:

10.1) refacerea, de către organul fiscal, a tuturor graficelor de eşalonare, pentru eşalonările la plată acordate în perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010 existente în curs la data intrării în vigoare a O.G. nr. 30/2011;

10.2) graficele de eşalonare respective se refac, de la data acordării respectivelor eşalonări şi până la epuizarea lor, în vederea scutirii de la plată a „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” dacă se îndeplinesc până la sfârşit condiţiile în baza cărora s-au acordat aceste eşalonări;

10.3) graficele de eşalonare respective, refăcute de organule fiscale, trebuiau comunicate şi contribuabililor în cauză.

10.4) în situaţia în care nu se îndeplinesc, pe întreaga perioadă de acordare a fiecărei eşalonări, condiţiile în baza căreia aceasta s-a acordat, are loc anularea respectivei eşalonări, caz în care nu se mai acordă scutire de la plată a „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere”.

11. Noţiune de „majorări”, folosită pe perioada 15 iulie 2005 – 30 iunie 2010, a avut aplicabilitate cu 3 cote, respectiv cu:

11.1) cu cota de 0,06%, pe perioada 15 iulie 2005 – 30 august 2005;

11.2) cu cota de 0,05%, pe perioada 1 septembrie 2005 – 30 decembrie 2005;

11.3) cu cota de 0,10%, pe perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010.

12. Numai „majorările” folosită pe perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010, cu cota de 0,10%, au fost „sparte în două”, respectiv în 50% „componenta de dobândă a majorărilor de întârziere” şi în 50% „componenta de penalitate a majorările de întârziere”. Celelalte majorări au rămas intacte, neatinse.

13. Efectiv şi în mod real, în prezent, când se pronunţă cuvântul majorări, nimeni nu mai ştie la ce se referă această noţiune:

13.1) se referă la majorările de până la 31 decembrie 2002?, sau se referă la majorările de după 1 ianuarie 2003?

13.2) dacă se referă la majorările de după 1 ianuarie 2003, la care dintre acestea se face trimitere:

13.2.1) la cele cu cota de 0,06%, de pe perioada 15 iulie 2005 – 30 august 2005?

13.2.2) la cele cu cota de 0,05%, de pe perioada 1 septembrie 2005 – 30 decembrie 2005?

13.2.3) la cele cu cota de 0,10%, de pe perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010?

13.3. în cazul în care se referă la majorările cu cota de 0,10%, de pe perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2010, care este regimul fiscal al „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” şi „0,05% componenta de dobândă a majorărilor de întârziere”? „0,05% componenta de penalitate a majorările de întârziere” a beneficiat cumva de scutire ca urmare a unor eşalonări la plată? (din care unele pot să fie consumate, altele în curs de desfăşurare, unele anulate etc., situaţia complicându-se în fiecare din aceste situaţii).

E greu de crezut că şi cei mai buni specialişti în fiscalitate se mai descurcă în această junglă fiscală a majorărilor şi penalităţilor, în care nimic nu mai are logică, nimic nu mai este de înţeles.

14. La cele de mai sus sunt de amintit şi fluctuantele prevederi legale prin care, după 1 ianuarie 2003, în legislaţia fiscală s-a folosit, pe diferite perioade de timp, când noţiunea de „majorări de întârziere”, când cea de „dobânzi de întârziere” după cum urmează: până la 31 decembrie 2002 s-a folosit noţiunea de „majorări”; pe perioada 1 ianuarie 2003 – 14 iulie 2005 s-a folosit noţiunea de „dobânzi”; între 15 iulie 2005 – 30 iunie 2010 s-a folosit noţiunea de „majorări”; începând cu 1 iulie 2010 se foloseşte noţiunea de „dobânzi”.

Aceste modificări fluctuante au generat şi generează, atât în rândul contribuabililor, cât şi al organelor fiscale, neclarităţi în interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale care le conţin, cu atât mai mult cu cât niciodată nu s-a explicat: (a) care este raţiunea acestor schimbări, dacă există vreo raţiune; (b) care este sensul şi conţinutul lor; (c) care este deosebirea dintre „majorări”, „dobânzi” (fiscale) şi „penalităţi”.

15. În condiţiile introducerii în legislaţia fiscală a unor noţiuni (a) fluctuante, (b) al căror sens şi conţinut nu este nici cunoscut şi nici explicat, şi (c) mai au şi aplicarea retroactivă, contribuabilii şi organele fiscale de execuţie au ajuns să fie cu adevărat (şi în mod justificat) panicaţi, atât de ceea ce li se întâmplă, cât şi de ce va mai urma.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu