5 Decembrie, 2016

Comisia propune norme moderne de insolvenţă

Întreprinderile afectate de criza economică vor beneficia de un colac de salvare datorită unei propuneri venite din partea Comisiei Europene pentru modernizarea normelor europene privind insolvenţa transfrontalieră, oferind astfel o „a doua şansă” întreprinderilor care sunt în mod normal viabile.

Comisia propune modernizarea normelor existente în materie de insolvenţă transfrontalieră care datează din 2000. Fiind elaborate ţinându-se cont de cei zece ani de experienţă în materie, noile norme nu vor mai fi axate asupra lichidării, ci vor adopta o nouă perspectivă pentru a ajuta întreprinderile să depăşească dificultăţile financiare, protejând, totodată, dreptul creditorilor de a-şi recupera creanţele.

Noile norme vor spori eficienţa şi eficacitatea procedurilor transfrontaliere de insolvenţă care afectează, în fiecare an, aproximativ 50 000 de întreprinderi din întreaga UE. Această măsură reprezintă un prim pas spre o cultură a UE de „salvare şi redresare” pentru a ajuta societăţile şi persoanele fizice aflate în dificultăţi financiare.

Acest concept este prezentat în detaliu într-o comunicare adoptată pe 13 decembrie, prin care se identifică acele domenii ale legislaţiei naţionale privind insolvenţa care sunt cele mai susceptibile de a crea un mediu de afaceri nefavorabil şi de a împiedica dezvoltarea unui cadru eficient în materie de insolvenţă la nivelul pieţei interne.

Potrivit declaraţiilor făcute de doamna Viviane Reding, vicepreşedinte şi comisar UE pentru justiţie, normele în materie de insolvenţă trebuie să fie actualizate pentru a ajuta întreprinderile viabile care se confruntă cu dificultăţi financiare să se menţină pe linia de plutire, în loc să facă obiectul procedurii de lichidare. În fiecare an, din cauza procedurilor de insolvenţă, 1,7 milioane de persoane îşi pierd locul de muncă.

La rândul său, Antonio Tajani, vicepreşedinte şi comisar pentru industrie şi antreprenoriat, arăta că, în comparaţie cu media întreprinderilor nou-înfiinţate, antreprenorii care pun bazele unei întreprinderi pentru a doua oară au avut mai mult succes, iar prezenţa acestora pe piaţă este mult mai îndelungată.

Aceste întreprinderi se dezvoltă mai repede şi angajează un număr mai mare de lucrători. Astfel, un eșec antreprenorial nu ar trebui să ducă la o ”condamnare pe viaţă” care să îi interzică antreprenorului în cauză orice activitate antreprenorială viitoare, ci ar trebui să fie privit ca o şansă de a învăţa şi de a face ca lucrurile să meargă mai bine.

La nivelul UE, aproximativ jumătate din întreprinderi au o durată de viaţă de mai puţin de cinci ani şi aproximativ 200 000 de firme intră în insolvenţă în fiecare an. Aceasta înseamnă că aproximativ 600 de întreprinderi din Europa intră în faliment în fiecare zi. Un sfert dintre aceste falimente au un element transfrontalier.

Dovezile sugerează că antreprenorii care au suferit un eşec învaţă din propriile greşeli şi, în general, au mai mult succes a doua oară. Peste 18% dintre antreprenorii de succes au eşuat la prima încercare. Prin urmare, este esenţial să existe legi moderne şi proceduri eficiente pentru a ajuta întreprinderile care dispun de suficientă substanţă economică să depăşească dificultăţile financiare şi să beneficieze de o „a doua şansă”.

Prin revizuirea Regulamentului UE privind procedurile de insolvenţă, se doreşte modernizarea normelor existente, astfel încât acestea să sprijine restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, precum şi crearea unui mediu favorabil întreprinderilor, în special în perioade de dificultăţi financiare.

Astfel, acest regulament care datează din 2000 va fi aliniat cu evoluţiile înregistrate la nivelul legislaţiilor naţionale în materie de insolvenţă, în special în ceea ce priveşte întreprinderile foarte îndatorate. De asemenea, o restructurare poate servi şi interesele creditorilor, deoarece aceasta ar însemna o creştere a şanselor lor de a-şi recupera creanţele care ar putea fi pierdute în cazul unei lichidări.

De asemenea, regulamentul va consolida securitatea juridică, prin stabilirea de norme clare pentru a determina competenţa judiciară, precum şi prin asigurarea unei colaborări între instanţele care se ocupă de acţiuni diferite, atunci când un debitor se confruntă cu procedura de insolvenţă în mai multe state membre. Informarea creditorilor va fi îmbunătăţită prin obligarea statelor membre să publice deciziile majore – cum ar fi cele cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă. În ansamblul lor, aceste schimbări vor îmbunătăţi eficienţa şi eficacitatea procedurilor transfrontaliere de insolvenţă.

Se doreşte ca această propunere să constituie, de asemenea, un prim pas spre o cultură a UE de „salvare şi redresare” în cazul societăţilor şi persoanelor fizice care se confruntă, pe un plan mai general, cu dificultăţi financiare. Provocarea este de a aborda dificultăţile financiare ale debitorului, protejând în același timp interesele creditorului. În viitor, s-ar putea aplica reguli diferite pentru antreprenorii oneşti şi pentru cazurile în care falimentul este fraudulos sau se datorează iresponsabilităţii debitorului. În primul caz, o perioadă mai scurtă de regularizare a pasivului în ceea ce priveşte datoriile şi restricţiile juridice care rezultă în urma falimentului ar contribui la garantarea faptului că iniţiativa antreprenorială nu devine o „condamnare pe viaţă”, în eventualitatea în care întreprinderea intră în faliment.

Propunerea de regulament va fi acum transmisă Parlamentului European şi Consiliului UE pentru negociere şi adoptare.

La 30 martie 2012, Comisia a lansat o consultare publică privind modernizarea normelor UE în materie de insolvenţa.  Au fost invitate să îşi împărtăşească experienţa în ceea ce priveşte insolvenţa şi în special în ceea ce priveşte insolvenţa transfrontalieră următoarele părţi interesate: întreprinderi mici şi mari, persoane care desfăşoară activităţi independente, specialişti în domeniul insolvenţei, autorităţi judiciare, autorităţi publice, creditori, cadre universitare şi publicul larg.

Cadrul juridic comunitar

În prezent, legislaţia europeană în materie de insolvenţă este prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvenţă, care se aplică de la 31 mai 2002. Regulamentul conţine norme în materie de jurisdicţie, recunoaștere şi lege aplicabilă şi prevede coordonarea procedurilor de insolvenţă deschise în mai multe state membre. Regulamentul se aplică ori de câte ori debitorul are active sau creditori în mai multe state membre.

Cadrul juridic românesc

* În legislaţia naţională se aplică Legea insolvenţei nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Legea nr. 85/2006 urmează să mai sufere modificări, de la 1 februarie 2013, prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

* În sprijinul persoanelor juridice care organizează o întreprindere aflată în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvenţă, se aplică reglementările date prin Legea nr. 381/2009, publicată în Monitorul oficial nr. 870/2009 (şi intrată în vigoare de la 13 ianuarie 2010), privind concordatul preventiv şi mandatul ad-hoc. Scopul acestei reglementări este salvgardarea întreprinderii aflate în dificultate, în vederea continuării activităţii acesteia, a păstrării locurilor de muncă şi a acoperirii creanţelor asupra debitorului, prin proceduri amiabile de renegociere a creanţelor sau a condiţiilor acestora ori prin încheierea unui concordat preventiv. Legea nr. 381/2009 urmează să sufere modificări, începând cu data de 1 februarie 2013, prin amendamentele prevăzute în Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Codului de procedură civilă.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu