5 Decembrie, 2016

Colectarea creanţelor fiscale

Atragem atenţia asupra acestui subiect, tratat în Titlul VIII din Codul de procedură fiscală, în condiţiile în care au apărut dispoziţii noi privind evidenţa creanţelor fiscale şi alte aspecte legate de temă, introduse în Codul de procedură fiscală prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 70 din 30 ianuarie a.c.

Ordonanţa este în vigoare de la data de 2 februarie a.c.

Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz.

■ Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii. În temeiul unei modificări din anul trecut, adusă prin O.G. nr. 29/2011, începând cu 17 septembrie 2011, asemenea titluri pot fi:

- decizia de impunere;

- declaraţia fiscală;

- decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii;

- declaraţia vamală;

- decizia prin care se stabilesc şi se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;

- procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale;

- decizia de atragere a răspunderii solidare;

- ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanţelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească.

■ COMPLETARE. Evidenţa creanţelor fiscale. Articolul 1101, introdus prin O.G. nr. 2/2012 este dedicat evidenţei creanţelor fiscale care se organizează de organele fiscale, în scopul exercitării activităţii de colectare a creanţelor fiscale, pentru fiecare contribuabil.

Contribuabilii au acces la informaţiile din evidenţa creanţelor fiscale, potrivit procedurii aprobate prin ordin al preşedintelui ANAF şi care urmează să fie emis în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 2/2012.

■ Termenele de plată. Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează. Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel:

- dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

- dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

Pentru obligaţiile fiscale eşalonate sau amânate la plată, precum şi pentru accesoriile acestora termenul de plată se stabileşte prin documentul prin care se acordă înlesnirea respectivă.

Pentru creanţele fiscale administrate de MFP, care nu au prevăzute termene de plată, acestea se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Pentru creanţele fiscale (impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute prin ordin al preşedintelui ANAF şi care au termenul de plată diferit de data de 25, acesta se înlocuieşte cu data de 25 a lunii prevăzute de actul normativ care le reglementează.

Pentru creanţele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevăzute termene de plată, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului internelor şi reformei administrative şi al ministrului economiei şi finanţelor.

Contribuţiile sociale administrate de MFP, după calcularea şi reţinerea acestora conform reglementărilor legale în materie, se virează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale.

■ Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent la solicitarea contribuabililor. Certificatul se emite şi din oficiu sau la solicitarea altor autorităţi publice, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare. Prevederile art. 11 se aplică în mod corespunzător.

Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi poate fi utilizat de persoana interesată pe o perioadă de până la 30 de zile de la data eliberării. În cazul persoanelor fizice, perioada în care poate fi utilizat este de până la 90 de zile de la data eliberării. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.

Potrivit dispoziţiilor introduse anul trecut, începând cu 17 septembrie, prin efectul ordonanţei Guvernului nr. 29/2011, organul fiscal emitent poate înscrie în certificatul de atestare fiscală sumele certe, lichide şi exigibile pe care contribuabilul solicitant le are de încasat de la autorităţi contractante în cadrul contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Înscrierea se face în baza unui document eliberat de autoritatea contractantă prin care se certifică că sumele sunt certe, lichide şi exigibile.

COMPLETARE. Prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2012 a fost introdusă prevederea potrivit căreia orice persoană care deţine părţi sociale la o societate comercială poate solicita eliberarea unui certificat de atestare fiscală al societăţii.

Stingerea creanţelor fiscale prin plată, compensare şi restituire

■ Dispoziţii privind efectuarea plăţii. Reamintim, aici, o modificare din 2011 a Codului de procedură fiscală, potrivit căreia în cazul în care suma plătită nu acoperă obligaţiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine:

a) pentru toate impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă;

b) pentru toate celelalte obligaţii fiscale principale;

c) pentru obligaţiile fiscale accesorii aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a) şi b).

■ Ordinea stingerii datoriilor. Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:

a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat o eşalonare la plată, precum şi dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată în luna curentă din grafic sau suma amânată la plată, împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată pe perioada amânării, în cazul în care termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlineşte în luna curentă, precum şi obligaţiile fiscale curente de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii acordate;

b) toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii.

c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonarea, până la concurenţa cu suma eşalonată la plată sau până la concurenţa cu suma achitată, după caz, precum şi suma amânată la plată împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere datorată pe perioada amânării, după caz;

d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.

Vechimea obligaţiilor fiscale de plată se stabileşte astfel:

- în funcţie de scadenţă, pentru obligaţiile fiscale principale;

- în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organele competente, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;

- în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil.

■ Compensarea stinge creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică. Creanţele fiscale ale debitorului se compensează cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional.

Creanţele sunt exigibile:

- la data scadenţei;

- la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii;

- la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adăugată, după caz, depuse potrivit Codului fiscal;

- la data comunicării deciziei, pentru obligaţiile fiscale principale, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;

- la data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil;

- la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligaţiile de plată de la buget;

- la data primirii, în condiţiile legii, de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituţii, în vederea executării silite.

- la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru sumele de restituit conform art. 117.

■ Restituirile de sume se fac la cererea debitorului, pentru următoarele categorii de sume:

a) cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;

b) cele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală;

c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

e) cele de rambursat de la bugetul de stat;

f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

g) cele rămase după efectuarea distribuirii sumelor rezultate din executarea silită;

h cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite.

Sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.

COMPLETARE. O nouă dispoziţie, introdusă prin recenta ordonanţă nr.2/2012, prevede că, pe cale de excepţie, sumele încasate prin poprire, în plus faţă de creanţele fiscale pentru care s-a înfiinţat poprirea, se restituie din oficiu de organul fiscal în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încasării.

COMPLETARE. Tot ordonanţa nr. 2/2012 a modificat un text din art.117, pe această temă, rezultând că, dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante, sumele de la literele a)-h) de mai sus, sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, precum şi sumele încasate prin poprire, în plus faţă de creanţele fiscale pentru care s-a înfiinţat poprirea se vor restitui numai după efectuarea compensării.

■ MODIFICARE. Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget. Textul articolului 124 a fost modificat prin ordonanţa nr. 2/2012, În noua formulare, dispoziţiile acestui articol prevăd că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului de:

- 60 de zile de la de la data comunicării deciziei de impunere (când există sume de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice);

- 5 zile lucrătoare de la data încasării sumele reţinute prin poprire, în plus faţă de creanţele fiscale pentru care s-a înfiinţat poprirea;

- 45 de zile de la înregistrarea cererilor depuse de către contribuabil spre soluţionare.

Dobânda se datorează până la data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu