6 Decembrie, 2016

Clauza de mobilitate în contractul individual de muncă

Prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură (dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii).

Prin adăugarea unei clauze de mobilitate la contractul individual de muncă, salariatului i se aduce la cunoştinţă, fără echivoc, faptul că activitatea sa presupune deplasări în teren.

Cuantumul prestaţiilor suplimentare în bani sau modalităţile prestaţiilor suplimentare în natură sunt specificate în contractul individual de muncă.

Clauza de mobilitate rezultă din voinţa părţilor raportului de muncă, acordarea prestaţiilor suplimentare în bani sau în natură realizându-se în temeiul acordului de voinţă al părţilor. De aceea, nu va exista o obligaţie legală în sarcina angajatorului pentru acordarea unor prestaţii suplimentare pentru activitatea desfăşurată de salariat în diverse locuri, salariatul putâd beneficia de astfel de prestaţii doar în baza şi în limita acordului de voinţă care a intervenit între angajator şi salariat.

Astfel, obligaţia acordării unor prestaţii suplimentare au ca izvor dispoziţiile convenţionale rezultând din acordul ambelor părţi cu privire la eventuala acordare a acestor prestaţii suplimentare şi cu privire la cuantumul acestora, dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, republicat, neavând caracter imperativ.

Prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă  şi/sau regulamentul intern se pot stabili:

- programul deplasărilor, durata şi frecvenţa acestora;

- regimul decontării cheltuielilor de cazare şi transport efectuate cu deplasarea;

- beneficiile suplimentare acordate salariaţilor;

Dacă în contractul individual de muncă părţile au stipulat, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003-Codului muncii, republicată, o clauză de mobilitate, potrivit căreia executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă, existând posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri, desfăşurarea temporară a activităţii într-unul dintre aceste locuri nu constituie o delegare.

*Dacă în contractul de muncă a fost prevăzută o rază teritorială în care urmează să se desfăşoare activitatea, orice însărcinare primită de persoana încadrată pentru a îndeplini anumite lucrări, în afara acelei raze, constituie o delegare.

*Dacă în contractul de muncă a fost prevăzută o rază teritorială sau anumite localităţi pentru prestarea muncii, iar persoana respectivă îşi desfăşoară activitatea în cadrul acelei raze sau localităţi, ea nu execută o delegare, ci îşi îndeplineşte sarcinile în cadrul funcţiei pe care a încheiat contractul de muncă.

Atenţie!

- Clauza de mobilitate nu presupune dreptul angajatorului de a schimba oricând, în mod unilateral, locul muncii salariatului sau alt element esenţial al contractului individual de muncă.

- Salariatul poate fi obligat de angajator să-şi desfăşoare activitatea numai în locurile la care face referire clauza de mobilitate, deoarece acestea reprezintă locul muncii prevăzut în contract în urma realizării acordului dintre angajator şi salariat.

Despre autor  ⁄ Redacţia

Materialele semnate de redacţia LegeStart reprezintă un efort comun de vă oferi informaţii de interes general din multiple domenii, strânse de echipă sau prezentate de partenerii noştri.

Fara comentarii

Scrie un comentariu