7 Decembrie, 2016

CJUE: Taxa pe poluare este contrară dreptului comunitar

În urma dezbaterii în cauza Tatu vs. Statul român prin Ministerul Finanţelor și Economiei şi alţii (cauza C-402/09), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că taxa pe poluare instituită prin reglementarea română şi care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul şi punerea în circulaţie a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.

Redăm, mai jos, prezentarea făcută prin comunicatul de presă al CJUE pentru această decizie care a redeschis discuţiile în România pe marginea problemei în cauză. Facem, totodată, menţiunea că, în speţă, se face referire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în versiunea sa iniţială, fără modificările ulterioare.

Reglementarea română a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Reglementarea menţionată nu face distincţie între vehiculele fabricate în acest stat membru şi cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi şi vehiculele de ocazie.

Reclamantul, domnul Tatu, resortisant român, locuiește în România şi a cumpărat un automobil de ocazie în Germania, în iulie 2008, la preţul de 6 600 de euro. Acest vehicul avea o capacitate cilindrică de 2 155 cm3 şi respecta norma de poluare Euro 2. Fabricat în 1997, vehiculul respectiv a fost înmatriculat în Germania în același an.

Pentru a putea să înmatriculeze acest vehicul în România, domnul Tatu a trebuit să plătească suma de 7 595 de lei (aproape 2 200 de euro) ca taxă pe poluare. Apreciind că taxa este contrară dreptului Uniunii, domnul Tatu a solicitat restituirea sumei plătite. Astfel, acesta invocă faptul că taxa este incompatibilă cu dreptul Uniunii, întrucât este aplicată tuturor vehiculelor de ocazie importate în România dintr-un alt stat membru şi înmatriculate pentru prima dată în România, în condiţiile în care, în cazul vehiculelor similare deja înmatriculate în România, această taxă nu este aplicată cu ocazia revânzării lor ca vehicule de ocazie.

Tribunalul Sibiu, sesizat cu litigiul, a adresat Curţii de Justiţie întrebări cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cu dreptul Uniunii.

Prin hotărârea pronunţată în urma trimiterii preliminare a instanţei de la Sibiu, Curtea aminteşte că dreptul Uniunii interzice oricărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare. Această interdicţie vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piața internă şi produsele din import.

În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcţie de provenienţa lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcţie de cetăţenia sau naţionalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetăţenia sau naţionalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs şi de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piaţa naţională sau importat.

Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.

Pentru a verifica dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate şi autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul naţional, Curtea examinează în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurenţa dintre vehiculele de ocazie importate şi vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul naţional şi supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. În al doilea rând, Curtea examinează neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate şi vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul naţional înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.

În ceea ce privește primul aspect al neutralităţii taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depăşeşte valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.

În această privinţă, Curtea constată că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului şi asigură astfel că această taxă nu depăşeşte valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul naţional şi au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.

În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralităţii taxei, Curtea constată că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate şi caracterizate printr-o vechime şi o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanţiale a valorii taxei care ţine seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

În aceste condiţii, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului şi punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor şi să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naţionale şi descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

În consecinţă, Curtea apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime şi aceeași uzură de pe piaţa naţională.

*

Reglementarea la care se face trimitere în text este Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008). În speţă, este aplicabilă OUG nr. 50/2008 în versiunea sa iniţială, fără modificările ulterioare.

MENȚIUNE: Trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu