7 Decembrie, 2016

CJUE: Dreptul Uniunii se opune sistemului de rambursare a taxei pe poluare pentru autovehicule prevăzut în OUG 9/2013

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare a unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii precum cel în discuţie în litigiul principal. Astfel s-a pronunţat  Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-331/13 prin Hotărârea din data de 15.10.2014.

Faţă de această soluţie de principiu, vom prezenta în cele ce urmează şi celelalte consideraţii ale CJUE, care s-a pronunţat pe o întrebare preliminară referitoare la „restituirea taxelor percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii” într-un dosar judecat în România.

Ce prevede Dreptul Uniunii?

Art. 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) prevede: „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.”

În cauza Tatu, Curtea a interpretat art. 110 TFUE în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională”.

Care este  litigiul principal în discuţie?

În cursul anului 2009, domnul Nicula a cumpărat un autovehicul marca BMW 320i, înmatriculat pentru prima dată în alt stat al Uniunii Europene, şi anume Germania.

În vederea înmatriculării vehiculului respectiv în România, acesta a plătit o sumă de 5.153 de lei (aproximativ 1.200 de euro) cu titlu de taxă pe poluare, prevăzută de OUG nr. 50/2008.

Domnul Nicula a depus o cerere de restituire a acestei sume la autorităţile fiscale române şi, ca urmare a respingerii cererii menţionate de către acestea din urmă, o acţiune la instanţele române.

Prin sentinţa administrativă nr. 1497/CA/03.05.2012, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea introdusă de domnul Nicula împotriva Agenţiei Fondului pentru Mediu (beneficiarul taxei), a obligat această pârâtă să restituie taxa, după ce a constatat, pe baza Hotărârii Tatu, incompatibilitatea taxei pe poluare cu art. 110 TFUE, şi a respins acţiunea introdusă împotriva Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu (instituţia care a colectat taxa).

La 25.01.2013, în urma recursului formulat împotriva acestei sentinţe, Curtea de Apel Alba Iulia a decis casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, cu indicaţia dată în rejudecare că, în acest gen de litigii, calitatea de pârât în acţiunea în restituirea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii revenea nu numai beneficiarului acestei taxe, dar şi colectorului acesteia.

După reînscrierea cauzei pe rolul Tribunalului Sibiu, OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu a intrat în vigoare la 15.03.2013.

În situaţia concretă a reclamantului, cuantumul timbrului de mediu pentru autovehiculul său s-a stabilit la 8.126,44 de lei, în temeiul OUG nr. 9/2013, în timp ce taxa pe poluare plătită anterior se ridică la 5.153 de lei.

Or, în temeiul art. 12 alin. 1 din OUG nr. 9/2013, domnul Nicula nu ar mai avea dreptul să recupereze taxa pe poluare şi dobânzile aferente acesteia, suma pe care o plătise fiind reţinută de autorităţile fiscale şi de mediu cu titlu de timbru de mediu, întrucât valoarea timbrului de mediu era mai ridicată decât taxa pe poluare pe care o plătise.

În aceste condiţii, Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CJUE următoarea întrebare preliminară: „Dispoziţiile art. 6 TUE, ale art. 17, 20 şi 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale articolului 110 TFUE, principiul securităţii juridice şi principiul non reformatio in peius, ambele statuate de dreptul Uniunii şi jurisprudenţa Curţii, pot fi interpretate ca opunându-se unei reglementări precum OUG nr. 9/2013?”.

Ce a răspuns, în esenţă, CJUE prin Hotărârea din data de 15.10.2014 la întrebarea preliminară ce i-a fost adresată?

(…) Curtea a constatat că aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 50/2008, indiferent de versiunea acesteia, avea ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate şi caracterizate printr-o vechime şi o uzură importante erau supuse unei taxe care se putea apropia de 30% din valoarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie, acestea din urmă constituind astfel produse naţionale similare în sensul articolului 110 TFUE, nu erau în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

Curtea a concluzionat că o astfel de măsură descurajează punerea în circulaţie a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără a-i descuraja însă pe cumpărători să cumpere vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională (a se vedea în acest sens Hotărârea Tatu şi Hotărârea Nisipeanu).

România a adoptat, în urma Hotărârilor Tatu şi Nisipeanu, OUG nr. 9/2013, care introduce un nou impozit pe autovehicule, şi anume timbrul de mediu. Potrivit art. 4 din această ordonanţă, obligaţia de a achita timbrul de mediu se naşte fie cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fie cu ocazia reintroducerii în parcul auto naţional a unui autovehicul, fie cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat pentru care nu a fost achitată niciuna dintre taxele pentru autovehicule în vigoare anterior sau pentru care s-a dispus de către o instanţă restituirea acestor taxe sau înmatricularea fără plata lor.

(…) OUG nr. 9/2013 instituie, de asemenea, la art. 12, un regim de rambursare a taxei plătite în special în temeiul OUG nr. 50/2008 sau al versiunilor modificate ale acesteia, permiţând justiţiabililor să obţină restituirea taxei plătite anterior în măsura în care cuantumul acestei taxe îl depăşeşte pe cel al timbrului de mediu.  

Tribunalul Sibiu a considerat că nu dispune, în temeiul dispoziţiei menţionate, de posibilitatea de a-i restitui domnului Nicula, pe de o parte, suma pe care acesta a trebuit să o achite cu titlu de taxă pe poluare şi, pe de altă parte, dobânzile aferente.

Curtea a concluzionat că trebuie analizat dacă un astfel de sistem de rambursare prin compensaţie (instaurat prin intermediul OUG nr. 9/2013) permite justiţiabililor exercitarea efectivă a dreptului la rambursarea taxei plătite în mod nejustificat de care dispun în temeiul dreptului Uniunii.

În această privinţă, din cuprinsul art. 12 alin. 1 din OUG nr. 9/2013 rezultă, potrivit interpretării date acestuia de instanţa de trimitere (Tribunalul Sibiu), că, în ceea ce priveşte vehiculele de ocazie importate dintr-un alt stat membru, taxa pe poluare percepută cu încălcarea dreptului Uniunii nu este restituită contribuabilului decât în măsura în care aceasta este mai mare decât cuantumul exigibil al timbrului de mediu, calculat pe baza elementelor luate în considerare la data înmatriculării autovehiculului importat în România.

Rezultă, astfel cum a arătat Comisia Europeană, că un sistem de rambursare precum cel în discuţie în litigiul principal are ca efect, în cazul unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru, limitarea şi chiar, precum în cauza principală, eliminarea totală a obligaţiei de restituire a taxei pe poluare percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, ceea ce este de natură să menţină discriminarea constatată de Curte în Hotărârile Tatu şi Nisipeanu.

În plus, sistemul menţionat are ca efect exonerarea autorităţilor naţionale de obligaţia de a lua în considerare dobânzile datorate contribuabilului pentru perioada cuprinsă între perceperea nejustificată a taxei pe poluare şi rambursarea acesteia şi, prin urmare, nu îndeplineşte cerinţa ca statele membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.

În aceste condiţii, este necesar să se constate că un sistem de rambursare precum cel în discuţie în litigiul principal nu permite exercitarea efectivă a dreptului la rambursarea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii de care justiţiabilii dispun.

Având în vedere ceea ce precedă, s-a concluzionat de către CJUE că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare a unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii precum cel în discuţie în litigiul principal.

Răspunsul formulat de CJUE a făcut obiectul Hotărârii din 15.10. 2014, dată în cauza C-331/13, pe care o puteţi consulta pe site-ul Curia, aici.

Foto:
Free Images

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu