CJUE: Când nu este permisă publicitatea comparativă?

O publicitate care compară prețurile între magazine de formate și de dimensiuni diferite nu este permisă în anumite împrejurări. O asemenea publicitate este de asemenea susceptibilă de a fi înșelătoare în cazul în care consumatorul nu este informat în mod clar chiar în publicitate despre diferența de format sau de dimensiune dintre magazinele comparate. Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 08.02.2017 în cauza  C-562/15. 

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la cererea ce a fost formulată în cadrul unui litigiu între ITM Alimentaire International SASU (denumită în continuare „ITM”), pe de o parte, și Carrefour Hypermarchés SAS (denumită în continuare „Carrefour”), pe de altă parte, în legătură cu o campanie publicitară televizată lansată de aceasta din urmă, care compară prețurile produselor aparținând marilor mărci practicate în magazine ale firmei Carrefour și în magazine ale firmelor concurente. 

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

În cursul lunii decembrie 2012, Carrefour a lansat o campanie publicitară televizată, intitulată „garantat cel mai redus preț Carrefour”.

Această publicitate compara prețurile a 500 de produse aparținând marilor mărci practicate în magazine ale firmei Carrefour și în magazine ale firmelor concurente (printre care și magazinele Intermarché), și oferea consumatorului rambursarea dublului diferenței de preț dacă găsea produsul mai ieftin în altă parte.

Spoturile publicitare difuzate menționau diferențe de preț favorabile Carrefour și în special produsele vândute în magazinele firmei Intermarché erau arătate în acestea ca fiind în mod sistematic mai scumpe decât cele aparținând Carrefour.

Începând cu al doilea spot televizat, toate magazinele Intermarché selecționate pentru comparație erau supermarketuri, iar toate magazinele Carrefour erau hipermarketuri. Această informație figura cu litere mai mici numai sub denumirea Intermarché.

La 02.10.2013, după ce a pus în întârziere Carrefour să înceteze difuzarea acestei publicități, ITM, societate însărcinată cu strategia și cu politica comercială ale firmelor de distribuție alimentară din „grupul Mousquetaires”, care include, printre altele, Intermarché Hyper și Intermarché Super, a chemat Carrefour în judecată în fața tribunal de commerce de Paris (Tribunalul Comercial din Paris, Franța) pentru a obține obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3 milioane de euro cu titlu de daune interese, interzicerea difuzării publicității contestate, precum și a oricărei practici de publicitate comparativă care se întemeiază pe modalități de comparație similare, încetarea, sub sancțiunea plății unor penalități cu titlu cominatoriu, a difuzării pe internet a opt spoturi publicitare, încetarea, sub sancțiunea plății unor penalități cu titlu cominatoriu, a oricărei prezentări care compară diferența medie de preț dintre diferitele firme pe baza unei metodologii de comparație lipsite de obiectivitate, precum și publicarea hotărârii care urmează să fie pronunțată.

Printr‑o hotărâre din 31.12.2014, tribunal de commerce de Paris a obligat Carrefour la plata către ITM a sumei de 800 000 de euro pentru repararea prejudiciului suferit, a admis cererile de interzicere a difuzării publicității în cauză și a dispus publicarea acestei hotărâri.

Carrefour a formulat apel împotriva hotărârii menționate în fața cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris, Franța) și a solicitat, în cadrul cercetării judecătorești a cauzei, adresarea unei cereri de trimitere preliminară CJUE.

Sesizată cu cauza, Cour dʼappel de Paris a solicitat CJUE, prin intermediul întrebarilor preliminare, să se pronunțe cu privire la faptul dacă o asemenea publicitate, care compară prețurile produselor vândute în magazine de dimensiuni sau de formate diferite, este permisă în raport cu Directiva privind publicitatea înșelătoare și cu Directiva privind publicitatea comparativă[1]. Ea solicită în plus, să se stabilească dacă faptul că magazinele în discuție sunt de dimensiuni și de formate diferite constituie o informație semnificativă care, în conformitate cu Directiva 2005/29 privind practicile comerciale neloiale[2], ar trebui în mod necesar să fie aduse la cunoștința consumatorului pentru ca acesta să poată lua o decizie comercială în cunoștință de cauză. 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară ?

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară

Cum a motivat în esenţă CJUE Hotărârea din data de 08.02.2017?

CJUE a amintit mai întâi că în temeiul Directivei 2006/114, o publicitate comparativă trebuie să compare prețurile în mod obiectiv și să nu fie înșelătoare.

Or, atunci când persoana care își face publicitate și concurenții fac parte din firme care dețin fiecare o gamă de magazine de dimensiuni și de formate diferite și când comparația nu privește aceleași dimensiuni și aceleași formate, obiectivitatea comparației poate fi denaturată de acest fapt, dacă în publicitate nu se menționează această diferență: astfel, prețurile bunurilor de consum curent pot varia în funcție de formatul sau de dimensiunea magazinului, așa încât o comparație asimetrică poate avea drept efect crearea sau creșterea artificială a diferenței dintre prețurile persoanei care își face publicitate și prețurile concurenților, în funcție de selecția magazinelor care fac obiectul comparației.

CJUE a amintit de altfel că este înșelătoare o publicitate comparativă care omite o informație semnificativă de care consumatorul mediu are nevoie în contextul respectiv pentru a lua o decizie comercială în cunoștință de cauză sau care disimulează o asemenea informație sau o furnizează într-o manieră neclară, neinteligibilă, ambiguă sau nepotrivită și care, în consecință, poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat-o în alte împrejurări.

Or, o publicitate precum cea în cauză poate avea o influență asupra comportamentului economic al consumatorului, determinându-l să ia o decizie cu convingerea eronată că va beneficia de diferențele de preț invocate în publicitate prin cumpărarea produselor în cauză mai degrabă în toate magazinele firmei persoanei care își face publicitate decât în magazinele firmelor concurente.

Cu toate acestea, CJUE a declarat că o asemenea publicitate este înșelătoare numai dacă consumatorul nu este informat cu privire la faptul că respectiva comparație este realizată între prețurile practicate în magazinele de dimensiuni sau de formate mai mari ale firmei persoanei care își face publicitate și cele înregistrate în magazinele de dimensiuni sau de formate mai mici ale firmelor concurente. În această privință, CJUE a precizat că această informație nu trebuie doar să fie furnizată într-o manieră clară, ci și să figureze chiar în mesajul publicitar.  

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din data de 08.02.2017 în cauza C-562/15  îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia.


[1] Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12.12.2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO 2006, L 376, p. 21, Ediție specială, 15/vol.18, p.229)

[2] Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11.05.2005 privind practicile comerciale neloiale ale  întreprinderilor  de  pe  piața  internă  față  de  consumatori  și  de  modificare  a  Directivei  84/450/CEE  a  Consiliului,  a  Directivelor  97/7/CE,  98/27/CE  și  2002/65/CE  ale  Parlamentului  European  și  ale  Consiliului  și  a  Regulamentului  (CE)  nr. 2006/2004  al Parlamentului  European  și  al  Consiliului  (JO 2005,  L 149,  p. 22,  Ediție  specială,  15/vol. 14,  p. 260,  rectificare în JO 2013, L 129, p. 40).

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu