4 Decembrie, 2016

Cine trebuie să plătească taxa pe ambalaje în cazul bunurilor introduse pe piaţa din România de către persoane juridice străine?

În articolul următor ne-am gândit să abordăm problematica taxei pe ambalaje în cazul bunurilor introduse în România de către persoane juridice străine care nu sunt rezidente sau nu au o prezenţă efectivă în România, dar care realizează achiziţii intracomunitare şi sunt înregistrate în scopuri de TVA în România.

În continuare, vom prezenta un studiu de caz care a generat multe întrebări cu privire la aplicabilitatea şi interpretabilitatea reglementărilor privind taxa pe ambalaje.

» O societate comercială străină, stabilită şi înregistrată într-un alt stat membru UE, urmează să realizeze achiziţii intracomunitare de bunuri în România. În acest sens, compania respectivă se înregistrează din punct de vedere al TVA în România, având această obligaţie potrivit prevederilor Codului fiscal [1] şi declară achiziţiile intracomunitare de bunuri în declaraţiile de TVA pe care le depune la autoritatea fiscală din România. Ulterior, compania respectivă decide să vândă bunurile respective local, către un client persoană juridică română. Potrivit prevederilor legale [2], bunurile sunt livrate în regim de taxare (adică cu TVA 24%), persoana juridică străină colectând TVA de la persoana juridică română. Din punct de vedere al TVA situaţia e clară: societatea străină colectează şi virează TVA la bugetul de stat, iar societatea română deduce şi plăteşte TVA către firma străină.

Problema care apare însă în urma unei astfel de tranzacţii se referă la obligaţia plăţii taxei pe ambalaje şi se pun astfel următoarele întrebări:

  • Sunt societăţile străine, care nu au o prezenţă efectivă în România sau o formă de organizare locală (sucursală, filială etc.), subiect al legislaţiei privind taxa pe ambalaje?
  • Cine se consideră că introduce pe piaţa din România produse ambalate în sensul legii privind Fondul de mediu: societatea străină care introduce efectiv produsele pe piaţa locală sau societatea română care le cumpără de la societatea străină?
  • Şi, în final, care este persoana obligată la plata taxei pe ambalaje: societatea străină care introduce efectiv produsele pe piaţa locală sau societatea română care le cumpără de la societatea străina?
Pentru a răspunde întrebărilor de mai sus am realizat o analiză a reglementărilor privind taxa pe ambalaje şi am constatat că prevederile în acest sens nu sunt totuşi foarte clare.

Astfel, potrivit prevederilor OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu [3] şi prevederilor Ordinului MMGA nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu [4], se precizează că taxa pe ambalaje este datorată de către operatorii economici care introduc pe piaţa naţională ambalaje de desfacere şi bunuri ambalate.

Potrivit prevederilor HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje [5], termenul de „operatori economici”, în sensul reglementărilor privind taxa pe ambalaje, se referă la furnizorii de materiale de ambalare, producătorii de ambalaje şi produse ambalate, importatorii, comercianţii, distribuitorii, autorităţile publice şi organizaţiile neguvernamentale. Astfel, constatăm că nu se face nicio distincţie în ceea ce priveşte naţionalitatea sau rezidenţa operatorilor economici.

Cu toate acestea, prevederile HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje [6] precizează că operatorii economici, persoane juridice române, sunt responsabili pentru întreaga cantitate de deşeuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piaţa naţională [...]. Astfel, apare o primă limitare a obligaţiilor privind ambalajele la nivelul persoanelor juridice române. În condiţiile în care obligaţiile de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje intră doar în sarcina persoanelor juridice române, asa cum reiese din textul de lege de mai sus, putem considera că persoanele juridice străine nu fac obiectul acestor obligaţii.

621Sursa foto: Lege5 Online

Totuşi, ce înseamnă „a introduce pe piaţa naţională produse ambalate”? Este această noţiune echivalentă cu transportul efectiv în România a unor bunuri ambalate? Conform prevederilor Ordinului MMGA nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu [7], introducere pe piaţa naţională a unui produs este acţiunea de a face disponibil pe piaţa naţională, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs, în vederea distribuirii şi/sau utilizării, inclusiv utilizării/consumului propriu. [...] În cazul produselor provenite dintr-un alt stat, oricare ar fi regimul vamal al acestora, sunt considerate ca introduse pe piaţa naţională numai ambalajele care devin deşeuri pe teritoriul naţional. Produsele achiziţionate din afara spaţiului naţional, inclusiv produsele destinate utilizării/consumului propriu, se consideră introduse pe piaţa naţională în momentul achiziţiei.

Astfel, constatăm că taxa pe ambalaje se datorează la momentul achiziţiei de bunuri ambalate din afara spaţiului naţional, dar nu reiese foarte clar de către cine. Interpretând prevederile de mai sus, putem opina că taxa nu se datorează de către persoanele juridice străine.

În speranţa găsirii unei soluţii corecte la această problemă, am prezentat această situaţie şi autorităţii de mediu, de la care am obţinut un răspuns vag şi evaziv în primă fază. Însă ulterior, în urma furnizării mai multor informaţii şi documente, opinia dânşilor a fost că taxa pe ambalaje trebuie plătită de către persoanele juridice române care achiziţionează bunurile ambalate de la persoana juridică străină, chiar dacă bunurile au fost efectiv introduse pe piaţa din România de către persoana juridică străină.

În concluzie, recomandăm să aveţi grijă la achiziţiile de bunuri ambalate pe care le realizaţi de la persoane juridice străine. Astfel, având în vedere că pentru aceste bunuri vi se emit facturi cu TVA 24%, că furnizorii-persoane juridice străine de la care le achiziţionaţi sunt înregistraţi în scopuri de TVA în România şi că aceste bunuri au fost efectiv introduse în România de furnizorii dvs., puteţi fi induşi în eroare cu privire la obligaţia plăţii taxei pe ambalaje. Totuşi, se pare că obligaţia de a plăti taxa pe ambalaje nu revine acestor furnizori, ci societăţii dvs. care achiziţionează bunuri de la astfel de furnizori.

[1] Art. 153 alin. (5) din Codul fiscal

[2] Art. 150 alin. (1) din Codul fiscal

[3] Art. 9, alin. (1) lit. d) din OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu

[4] Art. 21 din Ordinul MMGA nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contributiilor si taxelor datorate la Fondul pentru mediu

[5] Anexa 1, pct. 1 lit. b) din HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje

[6] Art. 16 alin. (1) din HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje

[7] Pct. 11 din Anexa la Ordinul MMGA nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contributiilor si taxelor datorate la Fondul pentru mediu
_______

Notă: Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate gratuit pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Atenţie: Actele normative sunt disponibile gratuit în forma publicată în Monitorul Oficial. Doar abonaţii Lege5 au acces la forma consolidată a acestora. Cumpără un abonament de AICI!

Despre autor  ⁄ Bogdan Costea

Bogdan are peste şase ani de experienţă în consultanţă fiscală şi contabilitate, cu accent pe aspecte legate de taxarea directă (impozit pe profit, impozit pe venit, impozit pe veniturile nerezidenţilor), aspecte legate de taxarea indirectă (TVA), aspecte privind preţurile de transfer şi convenţii de evitare a dublei impuneri, reglementări contabile locale şi standarde internaţionale de raportare financiară. Mai multe detalii despre autor puteţi citi în pagina dedicată: http://legestart.ro/consultanti/

Fara comentarii

Scrie un comentariu