10 Decembrie, 2016

Cine dă informaţii executorului judecătoresc despre datoriile debitorului urmărit?

Codul de procedură civilă prevede că, la cererea executorului judecătoresc, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale acestuia supuse urmăririi, au datoria să comunice toate informaţiile necesare pentru efectuarea executării. Dacă cei sesizaţi nu dispun de informaţiile solicitate sau, după caz, refuză să le dea, Ministerul Public va întreprinde, la cererea executorului judecătoresc, diligenţele necesare pentru aflarea informaţiilor cerute.

Această din urmă soluţie s-a dovedit a fi neconstituţională.

Avocatul Poporului a fost instituţia care a cerut, în acest sens, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 659 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instituţia arătând că soluţia legislativă depăşeşte cadrul constituţional prin conferirea unor competenţe în sarcina procurorului, în faza executării silite. Aceeaşi poziţie a fost susţinută şi de Ministerului Public, doar Guvernul a considerat că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Textul alin. (3) al art. 659 din Codul de procedură civilă prevede:

“Dacă cei sesizaţi nu dispun de informaţiile solicitate sau, după caz, refuză să le dea, Ministerul Public va întreprinde, la cererea executorului judecătoresc, diligenţele necesare pentru aflarea informaţiilor cerute, în special pentru identificarea entităţilor publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este acţionar ori asociat sau, după caz, deţine titluri de stat, bonuri de tezaur şi alte titluri de valoare susceptibile de urmărire silită.”

În analiza pe care a întreprins-o, Curtea Constituţională a constat că sunt întemeiate criticile formulate de Avocatul Poporului.

Fără a intra în toată demonstraţia Curţii, reţinem concluziile potrivit cărora dispoziţiile legale criticate sunt neclare şi lipsite de previzibilitate.

Ele sunt neclare, întrucât creează falsa impresie că Ministerul Public s-ar putea afla sub controlul executorului judecătoresc în faza executării silite a unui proces. Desigur, a arătat completul de judecată, legiuitorul are posibilitatea de a institui diverse mecanisme care să presupună şi implicarea organelor de cercetare penală, în condiţiile în care Ministerului Public i s-ar putea adresa, în faza executării silite, o solicitare pentru a obţine informaţiile dorite. Aceste mecanisme trebuie, însă, să prevadă posibilitatea procurorului de a aprecia asupra necesităţii intervenţiei sale, în raport cu interesele generale ale societăţii, necesitatea apărării ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În ceea ce priveşte procesul civil, acesta este prin natura sa un proces în care se confruntă interese private. De aceea, pe cale de consecinţă, în mod obiectiv, rolul Ministerului Public este mai redus, aşa cum s-a statuat şi prin decizii anterioare ale Curţii. Aceste mecanisme ar putea interveni numai în cazuri strict determinate şi numai după epuizarea de către executorul judecătoresc a tuturor mijloacelor juridice prevăzute de lege, în vederea punerii în executare a titlurilor executorii.

Dispoziţiile legale sunt lipsite şi de previzibilitate, întrucât nu reglementează mijloacele procedurale pe care Ministerul Public le are la îndemână în vederea îndeplinirii demersului prevăzut de lege, nu prevăd actele şi măsurile procesuale pe care procurorul le poate dispune în acest sens, nu stabilesc modul de contestare a măsurilor dispuse şi nu precizează în sarcina cărui parchet din cadrul Ministerului Public revine competenţa îndeplinirii măsurii.

De asemenea, Curtea remarcă faptul că dispoziţiile legale criticate nu sunt însoţite de prevederi legale (care se pot regăsi şi într-un act normativ separat) care să aloce resursele umane şi materiale necesare (eventual suplimentare) de natură să asigure aplicarea în mod eficient a măsurilor legale. Exigenţele statului de drept impun adoptarea unui cadru legislativ integrat care să permită aplicarea efectivă şi eficientă a dispoziţiilor legale, astfel încât drepturile şi/sau măsurile prevăzute să nu fie teoretice şi iluzorii.

În aceste condiţii, Curtea a constatat încălcarea unor dispoziţiir constituţionale şi a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând că dispoziţiile art. 659 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale.

Notă: Textul integral al Deciziei nr. 473/2013 poate fi consultat în Monitorul Oficial nr. 30 din 15 ianuarie 2014, dată de la care alineatul (3) al art. 659 a fost suspendat.

*(P)*

Lege5 Online vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.

Clienţii Lege5 Online au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.

Căutaţi dosare aflate în instanţă AICI.

cau_dos_ins

Aflaţi mai multe despre Lege5 Online de AICI. De asemenea, Lege5 este disponibil şi în variantele Desktop şi Mobile.

Foto articol: All-free-download.com

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu