10 Decembrie, 2016

Ce urmări are, pentru cumpărător, efectuarea unei achiziţii de la un contribuabil declarat inactiv

Potrivit art. 11 alin. (12) din privind Codul fiscal, beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi conform art. 781 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.

Într-o cauză având ca obiect o cerere prin care se solicita anularea unui act referitor la taxe şi impozite, această dispoziţie din Codul fiscal a fost pusă în discuţie şi apreciată ca nefiind în contradicţie cu prevederile constituţionale.

Societatea comercială interesată a apreciat că aceste reglementări permit reactivarea ulterioară a contribuabililor inactivi, ca urmare a îndeplinirilor tuturor obligaţiilor ce le revin, astfel că persoana declarată inactivă îşi poate corecta oricând situaţia din punct de vedere fiscal, pe când tranzacţia neluată în considerare produce efecte imediate părţii de bună-credinţă.

Mai mult, a apreciat societatea comercială în cauză, este sancţionat contribuabililul de bună-credinţă care efectuează tranzacţii cu contribuabili inactivi şi ca urmare a încărcării fiscale nejustificate din punct de vedere al impozitului pe profit şi al taxei pe valoarea adăugată.

Dosarul cu excepţia de neconstituţionalitate a fost adus la Curtea Constituţională spre soluţionare.

Din economia textului criticat, Curtea, pe de o parte, observă că acesta se referă la un drept de deducere, iar, pe de altă parte, nu conţine norme care să încalce dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea a arătat că, potrivit art. 56 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au obligaţia să contribuie la cheltuielile publice, iar stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor, precum şi scutirea de la plată a unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale.

În concret, contribuabilii declaraţi inactivi, pe toată perioada inactivităţii fiscale, nu au obligaţia plăţii impozitului pe profit, astfel încât orice vânzare de bunuri sau servicii către terţi nu este înregistrată şi, prin urmare, nu este impozitată. Într-o astfel de situaţie, cel care cumpără de la un contribuabil declarat inactiv, dacă i s-ar recunoaşte dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată, şi-ar diminua materia impozabilă, fără ca în patrimoniul celui care vinde să se înregistreze o creştere corespunzătoare a aceleiaşi materii impozabile şi, astfel, bugetul de stat ar fi prejudiciat.

Aşadar, prevederile care stabilesc posibilitatea deducerii unor cheltuieli şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective sunt o excepţie de la regula generală, stabilită de legiuitor, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 61.

Legiuitorul, prin adoptarea unor măsuri active de susţinere a celor cu care contribuabilii intră în relaţii contractuale, precum cea din cazul de faţă, încurajează menţinerea contribuabililor ca activ, determinându-i să evite declararea ca inactivi/reactivi şi, totodată, cointeresează beneficiarii de a încheia relaţii contractuale cu contribuabilii activi, tocmai prin presupusa facilitate pe care le-o oferă această relaţie contractuală.

Această măsură este mai degrabă una pentru evitarea sistemului de declarare ca inactiv a contribuabilului, fără a constitui o sancţiune pecuniară ce ar trebui suportată de beneficiarii dreptului de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, în cauza de faţă fiind vorba de neobţinerea unui avantaj pecuniar de către beneficiar din partea statului.

Or, Curtea reţine, pe de o parte, că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional şi prevederilor constituţionale, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, însă conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, astfel cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 1.382/2012, problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior.

Sumele eventuale ce rezultă dintr-o astfel de deducere nu pot forma, prin urmare, obiectul dreptului de proprietate al beneficiarului, atâta timp cât acesta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru obţinerea dreptului de deducere.

CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 843/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 829 din 10.12.2012, decizia fiind definitivă şi obligatorie.

Prevederile speciale pentru aplicarea Codului fiscal, cuprinse în articolul 11 din care am citat mai sus o singură situaţie, mai tratează şi următoarele aspecte:

* La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.

* Contribuabilii declaraţi inactivi care desfăşoară activităţi economice în perioada de inactivitate, sunt supuşi obligaţiilor privind plata impozitelor şi taxelor prevăzute de prezenta lege, dar nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate în perioada respectivă.

* Contribuabilii cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) lit. b)-e) nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate în perioada respectivă, dar sunt supuşi obligaţiei de plată a TVA colectate, în conformitate cu prevederile titlului VI, aferentă operaţiunilor impozabile desfăşurate în perioada respectivă.

* Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabilii cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA şi au fost înscrişi în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 a fost anulată nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.

- În cadrul unei tranzacţii între persoane române şi persoane nerezidente afiliate, precum şi între persoane române afiliate, autorităţile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta preţul de piaţă al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacţiei. La stabilirea preţului de piaţă al tranzacţiilor între persoane afiliate se foloseşte cea mai adecvată dintre următoarele metode:

- metoda comparării preţurilor, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza preţurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente;

- metoda cost-plus, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacţie, majorat cu marja de profit corespunzătoare;

- metoda preţului de revânzare, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza preţului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marjă de profit;

- orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Articole similare

Fara comentarii

Scrie un comentariu