3 Decembrie, 2016

Ce trebuie să ştim despre gestionari (II). Constituirea garanţiilor

Legea care reglementează angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici autorităţilor sau instituţiilor publice este Legea nr. 22/1969, cu modificările şi completările ulterioare.

Definiţie: Gestionar, în înţelesul Legii nr. 22/1969, este acel angajat al unei persoane juridice prevăzute la art. 176 din Codul Penal care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a acesteia.

Notă: În prima parte a subiectului puteţi citi despre angajarea gestionarilor.

Garanţii în numerar

Gestionarul are obligaţia de a constitui o garanţie în numerar.

Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc, în funcţie de natura şi valoarea bunurilor gestionate, plafoanele valorice şi condiţiile în care este obligatorie şi constituirea unor garanţii suplimentare, constând din:

a) afectarea unor bunuri imobile sau bunuri mobile de folosinţă îndelungată, proprietate a gestionarului sau a unor terţi, pentru garantarea faţă de agentul economic, autoritatea sau instituţia publică, a acoperirii pagubelor ce s-ar cauza de gestionar;

b) obligaţii asumate de terţi faţă de agentul economic, autoritatea sau instituţia publică de a acoperi pagubele ce s-ar cauza de gestionar, fie integral, fie pentru o suma determinată.

Pentru a argumenta că nu numai gestionarii sunt cei cărora li se constituie garanţie, art. 10 prevede, printre altele, că ministerele şi celelalte organe centrale pot extinde, în funcţie de natura şi valoarea bunurilor, obligaţia de a constitui garanţii în condiţiile Legii nr. 22/1969 şi asupra altor categorii de angajaţi care mânuiesc bunuri, cu excepţia celor ce primesc bunuri spre a le folosi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Pe de cealaltă parte, nu este obligat să constituie garanţie cel care înlocuieşte temporar un gestionar sau cel căruia i se încredinţează o gestiune pe o perioada de cel mult 60 zile până la numirea unui gestionar.

Cuantumul garanţiei

Constituirea garanţiei se face prin contract încheiat în scris.

Nu sunt admise garanţiile reciproce între gestionari. Aceeaşi persoană nu poate constitui garanţii pentru mai mulţi gestionari. Cel care constituie garanţia va declara, în scris, dacă a mai constituit alte garanţii. Iar dacă e cazul pentru o garanţie suplimentară, aceasta se va constitui înainte de încredinţarea gestiunii.

Astfel garanţia în numerar poate fi, în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 22/1969:

- minimum un salariu tarifar lunar;
- maxim trei salarii tarifare lunare.

Garanţia, ca valoare, nu va putea depăşi valoarea bunurilor încredinţate.

Garanţia în numerar se reţine în rate lunare de 1/10 din salariul tarifar lunar sau din câştigul mediu pe o lună, după caz. Dacă, din cauza altor reţineri, ratele din contul garanţiei în numerar nu pot fi reţinute, gestionarul este obligat să le depună.

Conform Codului Muncii, în cazul în care angajatorul primeşte pentru acelaşi salariat mai multe documente justificative valide în baza cărora trebuie să facă reţinerea din salariu, ordinea respectării lor este:

a) obligaţiile de întreţinere;

b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat;

c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;

d) acoperirea altor datorii.

Astfel, dacă gestionarul are deja reţineri din salariu, care sunt în cuantum de jumătate sau o treime din venitul lunar net, acestuia nu i se mai pot face reţineri pe statul de salarii pentru garanţii, ci are obligaţia să le depună.

Constituirea propriu-zisă a garanţiei

În conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 22/1969, garanţia în numerar va fi depusă de către agenţii economici, autorităţile şi instituţiile publice la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la bănci, într-un cont special al agentului economic, al autorităţii ori al instituţiei publice respective.

Garanţiile în numerar depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la bănci se înscriu într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului. Carnetul de consemnare va fi păstrat în casieria agentului economic, autorităţii sau instituţiei publice în favoarea căreia s-a constituit garanţia.

De cele mai multe ori, în practică, garanţia se constituie la bancă. Angajatorul va completa o cerere pentru deschidere de cont cu funcţionalitate specială. După deschiderea contului, lunar, odată cu viramentul salarial, la solicitarea angajatorului, banca va vira suma convenită în contractul de garanţie.

Suma totală constituită cu titlu de garanţie va rămâne în contul cu funcţionalitate specială până când salariatul încetează activitatea şi, în acelaşi timp, nu înregistrează pagube ce pot fi acoperite cu suma de bani din contul de garanţii.

La încetarea contractului individual de muncă, angajatorul va solicita băncii virarea garanţiei în contul fostului sau salariat.

Foto:
Free Images

(P) Aveţi nevoie de legislatie actualizată la zi? Acum puteţi cumpăra 3 produse Lege5 plătind un singur abonament!  Utilizaţi cel mai performant soft de documentare legislativă din România de pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile sau în Cloud.

comentarii

Despre autor  ⁄ Sorina Ivan

Absolventă a facultăţii de Management Economic în cadrul Academiei de Studii Economice, absolventă de cursuri de specialitate în domeniul resurselor umane (Inspector Resurse Umane, Inspector Salarii, Legislaţie şi Politici Manageriale). Experienţă de şase ani în consultanţă resurse umane (leasing de personal, salarizare şi administrare de personal), recrutare de personal şi contabilitate primară.

Un comentariu

  • Răspunde
    VIORICA
    iunie 16 2015

    EXISTA CUMVA O LEGE CONFORM UE PRIN CARE NU SE MAI RETINE GARANTII PENTRU GESTIONARI IN INSTITUTII PUBLICE

Scrie un comentariu