3 Decembrie, 2016

Ce trebuie să ştim despre divorţul pe cale administrativă sau realizat la notar?

O cititoare a formulat recent pe Forumul LegeStart următoarea întrebare: “Cât de practic este divorţul administrativ? Am citit că se poate face şi la starea civilă? Sunt rezidentă în Italia de şase ani, nu avem copii şi alte bunuri de împărţit. Soţul a rămas în Galaţi în tot acest timp, deci suntem separaţi de şase ani. Cum să procedez? (…)”.

În acest articol prezentăm câteva aspecte legate de divorţul prin acordul părţilor pe cale administrativă sau prin procedura notarială, raspunzând astfel, în mod indirect, şi cititoarei noastre.

Atât divorţul prin acordul părţilor pe cale administrativă, cât şi cel prin procedura notarială au fost introduse pentru prima oară în legislaţia românească odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, adică de la data de 01.10.2011.

Potrivit art. 373 lit. a din Codul civil, divorţul poate avea loc prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ.

Ce trebuie să înţelegem prin divorţ pe cale administrativă si prin divorţ realizat prin procedură notarială?

Divorţul pe cale administrativă se adresează persoanelor care au ca obiectiv principal desfacerea căsătoriei, ambii soţi fiind de comun acord cu acesta şi nefiind implicaţi copii minori. Reţinem că procedura administrativă se limitează numai la divorţ.

Divorţul prin procedură notarială se adresează oricărui cuplu, atât cel fără copii, cât şi cel în urma căruia au rezultat copii minori. Spre deosebire de procedura administrativă, în cadrul divorţului prin procedură notarială părţile, prin acordul lor bilateral, pot să reglementeze toate aspectele pe care le implică desfacerea căsătoriei, atât cele ale divorţului, cât şi cele referitoare la copii sau la efectele patrimoniale care rezultă din divorţul respectiv.

Cât de practic este divorţul administrativ/realizat prin procedura notarială? Ce avantaje aduce un astfel de divorţ?

În ceea ce priveşte partea “practică” a unor astfel de proceduri (divorţul prin acordul părţilor pe cale administrativă şi cel prin procedura notarială), subliniem faptul că, în cazul acestora, soluţionarea divortului este una mai rapidă decât în cazul soluţionării divorţului pe calea instanţelor de judecată.

De asemenea, trebuie să luăm în calcul şi costurile ceva mai reduse pentru părţile implicate în cazul divorţului prin acordul părţilor pe cale administrativă sau prin procedura notarială, comparativ cu costurile unui divorţ pe calea instanţelor de judecată.

Care sunt condiţiile pentru ca divorţul să se desfăşoare pe cale administrativă sau prin procedura notarială?

Potrivit art. 375 alin. 1 din Codul civil, dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.

Tot astfel, divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată (art. 375 alin. 2 din Codul civil).

Aşadar, reţinem că în procedura notarială soţii trebuie să fie de acord cu divorţul, dar şi cu toate efectele, atât personale, cât şi patrimoniale, care rezultă din divorţul respectiv.

În ceea ce priveşte acordul soţilor, acesta va fi realizat printr-un act distinct, încheiat în faţa notarului.

Reţinem şi faptul că, la fel ca în cazul divorţului prin acordul soţilor pe cale judiciară şi în cazul divorţului pe cale administrativă sau prin procedura notarială, divorţul nu poate fi admis dacă unul dintre soţi este pus sub interdicţie potrivit art. 375 alin. 3 din Codul civil.

Care este procedura de urmat în cazul unui divorţ pe cale administrativă sau prin procedura notarială?

În conformitate cu prevederile art. 376 alin. 1 din Codul civil, cererea de divorţ se depune de soţi împreună. Ofiţerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea şi le acordă un termen de reflecţie de 30 de zile.

Aşadar, în cazul divorţului prin acordul părţilor pe cale administrativă sau prin procedura notarială, cererea de divorţ se face şi se depune de către ambii soţi, nefiind necesar ca aceasta să fie motivată, fiind suficient acordul de voinţă al ambilor soţi.

Prin excepţie de la prevederile art. 376 alin. 1 din Codul civil, cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică.

La expirarea termenului de reflecţie de 30 de zile, soţii se prezintă personal, iar ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat.

Reţinem că soţii trebuie să fie prezenţi personal la termenul acordat pentru constatarea divorţului atât în procedura administrativă, cât şi în procedura notarială.

Dacă soţii stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorţ fără să facă vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public ia act de această înţelegere.

Dacă nu a intervenit o înţelegere, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Dacă soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ ori, în cazul in care unul dintre soţi este pus sub interdicţie sau soţii nu se înţeleg asupra exercitării în comun a drepturilor părinteşti, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată, potrivit prevederilor art. 374 din Codul civil.

De reţinut faptul că soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii nu se înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti.

Se face vreo menţiune în actul de căsătorie după emiterea certificatului de divorţ?

Da. În acest sens, legiuitorul arată că, atunci când cererea de divorţ este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria, ofiţerul de stare civilă, după emiterea certificatului de divorţ, face cuvenita menţiune în actul de căsătorie.

În schimb, în cazul depunerii cererii la primăria în a cărei rază teritorială soţii au avut ultima locuinţă comună, ofiţerul de stare civilă emite certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.

De asemenea, în cazul constatării divorţului de către notarul public, acesta emite certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.

Ce se poate face în cazul în care ofiţerul de stare civilă sau notarul public respinge cererea de divorţ? Dar în cazul unui refuz abuziv din partea acestora?

Potrivit legii, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 375 din Codul civil (condiţii mai sus arătate), ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divorţ.

Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege.

În schimb, pentru repararea prejudiciului rezultat in urma refuzului abuziv al ofiţerului de stare civilă sau notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi de a emite certificatul de divorţ, oricare dintre soţi se poate adresa, pe cale separată, instanţei competente solicitând daune-interese.

Deşi refuzul abuziv al ofiţerului de stare civilă sau al notarului public nu va fi întâlnit frecvent în practică, totuşi literatura juridică a dat drept exemplu de prejudiciu cauzat urmare a unui  astfel de refuz abuziv cazul în care unul dintre soţi doreşte să încheie o nouă căsătorie, cu o altă persoană, la o dată apropiată, scop în care a făcut cheltuieli importante şi, urmare a refuzului respectiv, este nevoit să amâne noua căsătorie.

––––––––––––(P)––––––––––––

Lege5 Online
 vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.

Clienţii Lege5 Online
 au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.

Căutaţi dosare aflate în instanţă AICI.

Foto articol: FreeImages.com

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu