5 Decembrie, 2016

Ce se întâmplă dacă Normele de aplicare adaugă noi prevederi la lege?

Au existat numeroase situaţii în care practicienii au acuzat încălcarea, de obicei prin adăugire, de către normele de aplicare, a actului pe care trebuie să îl expliciteze. Fără a intra în această discuţie, semnalăm numai o lămurire de principiu adusă de Curtea Constituţională pe cazul Normelor de aplicare a Codului fiscal.

Cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect “contestaţie act administrativ-fiscal”, contribuabilul pârât a ridicat o problemă de neconstituţionalitate, susţinând că emiterea de către Guvern a normelor metodologice în materie fiscală echivalează cu o legiferare “primară”, care, potrivit Constituţiei, este în competenţa Parlamentului. Posibilitatea conferită Guvernului de textele de lege criticate de a emite pe calea actelor normative inferioare legii de norme interpretative cu caracter oficial şi cu putere obligatorie erga omnes contravine prevederilor constituţionale.

Art. 5 din Codul fiscal dispune în acest sens că:

(1) Ministerul Finanţelor Publice are atribuţia elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentului cod.
(…)
(3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotărâre, şi sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Mai departe, art. 6 alin. (1) din Codul fiscal vine să precizeze că “Ministerul Finanţelor Publice înfiinţează o Comisie fiscală centrală, care are responsabilităţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a prezentului cod.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a pornit de la obligaţiile prevăzute în Constituţie, dispoziţii potrivit cărora Guvernul adoptă hotărâri, care se emit pentru organizarea executării legilor. Parlamentul, ca unică putere legiuitoare, poate împuternici Guvernul să reglementeze anumite aspecte prin acte normative specifice. În ceea ce priveşte noţiunea de “organizarea executării legii”, consacrată de dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 535 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 75/2005, a stabilit că aceasta are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii.

Această argumentare, spune Curtea, este valabilă nu numai în ceea ce priveşte Guvernul, ci, mutatis mutandis, şi în cazul autorităţilor administraţiei publice centrale prevăzute de dispoziţiile criticate, în ceea ce priveşte domeniile şi limitele specificate în textele respective.

Susţinându-şi argumentaţia pe citate din lucrări de specialitate, Curtea arată, astfel, că hotărârea Guvernului intervine atunci când executarea unor prevederi din lege “reclamă stabilirea de măsuri sau a unor reguli subsecvente, care să asigure corecta aplicare a acestora, sau organizarea corespunzătoare a unor activităţi”. Deci, hotărârile Guvernului se adoptă întotdeauna în baza legii, fiind secundum legem şi urmărind organizarea executării şi executarea în concret a legii sau, cu alte cuvinte, punerea în aplicare sau ducerea la îndeplinire a legilor. Astfel, dispoziţiile de lege criticate reglementând posibilitatea Guvernului de a emite pe calea actelor normative inferioare legii de norme interpretative cu caracter oficial nu contravin dispoziţiilor din Constituţie, puse în discuţie de autorul criticii de neconstituţionalitate. De asemenea, adaugă completul Curţii, nu se poate conchide neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate din faptul că actele normative ierarhic inferioare adaugă, modifică sau contravin prevederilor Codului fiscal.

Şi acum Curtea ajunge şi la cazul-limită: ce se întâmplă dacă, în speţă, Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (aprobate prin hotărâre a Guvernului) adaugă la dispoziţiile legii: Răspunsul este că aceste Norme pot fi atacate în faţa instanţei de contencios administrativ, care, verificând conţinutul hotărârii Guvernului, poate să statueze, cu ocazia efectuării controlului specific, asupra conformităţii dispoziţiilor acestora cu actul normativ cu forţă juridică superioară.

Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 424/2013, al cărei text integral poate fi consultat în Monitorul oficial nr. 15/10.01.2014.

Credem că, dincolo de situaţia analizată aici, ar mai rămâne o întrebare, şi anume ce se întâmplă când, după o modificare a Codului fiscal, nu are loc, imediat, şi adaptarea corespunzătoare a precizărilor din Norme?

Notă: Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate gratuit în Lege5 Online. Atenţie: Actele normative sunt disponibile gratuit în forma publicată în Monitorul Oficial. Doar abonaţii Lege5 au acces la forma consolidată a acestora.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu