10 Decembrie, 2016

Ce se ia în calcul la stabilirea pensiei?

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, prin judecarea unui recurs în interesul legii, o intzrpretare uniformă cu referire la sporurile şi veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie.

Soluţia pronunţată a făcut obiectul Deciziei nr. 19/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 51 din 23 ianuarie 2013.

Problema a fost generată de faptul că, în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la O.U.G. nr. 4/2005 (publicată în Monitorul oficial nr. 119/2005), cu referire la sporurile şi veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie, fiind identificate două orientări jurisprudenţiale.

Astfel, într-o primă orientare a practicii s-a reţinut că la determinarea punctajelor anuale realizate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 trebuie avute în vedere toate veniturile (sporuri, indemnizaţii, prime, diurne, salarii de merit etc.) care au constituit baza de stabilire a contribuţiilor de asigurări sociale, dacă angajatorul a achitat aceste contribuţii.

Într-o a doua orientare a practicii, instanţele au apreciat că, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, trebuie avute în vedere salariile şi sporurile prevăzute de art. 164 din lege şi anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, în condiţiile stabilite de normele respective, care au caracter special.

Printr-o analiză amplă, pe care o puteţi consulta în textul deciziei semnalate, Înalta Curte a arătat că includerea sau neincluderea acestor venituri în baza de calcul şi încasarea sau neîncasarea contribuţiei de asigurări sociale pentru veniturile prevăzute de textele legale care au generat o practică neunitară constituie o problemă de fapt, specifică fiecărui caz.

Prin urmare, aplicarea principiului contributivităţii impune luarea în calcul a sporurilor şi veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverinţă, conform legislaţiei în vigoare, şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor.

S-a mai făcut trimitere şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a stabilit că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.

Cu titlu de exemplu a fost menţionată Hotărârea CEDO din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Ana Maria Frimu ş.a. împotriva României, prin care Curtea, deşi a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocaţia de urgenţă (pentru care reclamantul plătise contribuţia specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.

Din analiza Curţii s-a reţinut concluzia că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Evident, a mai ţinut să precizeze completul de judecată, acest mod de interpretare a normelor legale în materie nu va fi de natură să înlăture beneficiul prevederilor art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, în sensul că se prezumă că s-au plătit aceste contribuţii pentru sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a stabilit că în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul oficial nr. 140/2000, analizată în această decizie pentru efectele pe care le-a produs în timp, a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 852/2010 – aplicată de la 1 ianuarie 2011 –, cu modificările şi completările pe care le-a suferit ulterior.

ATENŢIE! Legea nr. 263/2010 a fost amendată şi prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispoziţii care se aplică numai de la 1 februarie 2013.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Un comentariu

  • Răspunde
    nicodim
    iunie 16 2015

    decizia nr.19/2012 a i.c.c.j isi inceteaza aplicabilitatea conform art.518 c.p.c sau are putere coform art.126 din constitutia romaniei din 2003 idem decizia nr.19/2011 a i.c.c.j ambele se refara la recalcularea pensiilo pe principiul contributivitati.

Scrie un comentariu