6 Decembrie, 2016

Ce reţinem din procedura pentru soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale?

În Monitorul Oficial nr. 236 din 24.04.2013 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 450 din 19 Aprilie 2013 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Actul normativ adoptat stabileşte o procedură unitară pentru soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Orice persoană ce se consideră lezată într-un drept al său din cauza unui act administrativ fiscal, are dreptul să depună o contestaţie împotriva acestui act.

Dacă acest act admnistrativ fiscal nu dispune măsuri executorii, termenul de depunere a contestaţiei este de 30 zile de la comunicare, conform art. 207 din Codul de procedură fiscală.

Dacă actul administrativ dispune măsuri de executare silită, terenul de contestare este de 15 zile, conform art. 173 din Codul de procedură fiscală.

Contestaţia este o procedură administrativă, ce nu suspendă dreptul la acţiune în instanţă a persoanei interesate.

Pentru a depune o contestaţie, persoana interesată trebuie să demonstreze dreptul sau interesul său lezat.

Depunerea contestaţiei se face la organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat.

În cazul în care contestaţia este depusă la un organ fiscal ce nu are competenţă în soluţionare, acesta are obligaţia ca în termen de 5 zile să comunice contestaţia către organul competent în soluţionare.

Cine are competenţa legală pentru soluţionarea contestaţiilor?

Această competenţă este dată de valoarea sumelor contestate astfel:

• pentru sume până la 3.000.000 lei, competenţa este a structurii din direcţiile judeţene sau ale Municipiului Bucureşti;

• pentru sume mai mari de 3.000.000 lei, competenţa este dată de Direcţia Generală de soluţionare a contestaţiilor.

Soluţionarea contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de a emite un act administrativ fiscal este în competenţa organului ierahic superior celui ce trebuia să emită actul administrativ.

Ce reprezintă intervenţia voluntară în contestaţie?

Intervenţia voluntară este forma de participare la cerere, în soluţionarea contestaţiilor, a terţilor ale căror interese juridice de natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei.

Intervenţia voluntară se face la cererea unei terţe persoane care urmăreşte realizarea unui interes propriu.

Intervenţia se poate depune la organul competent de soluţionare până la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Organul de soluţionare competent se va pronunţa asupra admisibilităţii cererii, urmând a fi înştiinţat intervenientul printr-o adresă.

Ce motive formale se pot invoca la respingerea unei contestaţii?

O contestaţie poate fi respinsă când:

a) este nedepusă la termen, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;

b) este depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta;

c) este depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu;

d) este lipsită de interes, în situaţia în care contestatorul nu demonstrează că a fost lezat în interesul său legitim;

e) este prematur formulată, în situaţia în care sumele contestate nu sunt individualizate prin titlu de creanţă şi în situaţia în care nu au fost emise decizii privind baza de impunere.

Ordinul ANAF nr. 450/2013 poate fi consultat pe Lege5.ro - noul soft de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 de AICI.

Despre autor  ⁄ Adrian Benţa

Adrian Benta este membru al Camerei Consultanților Fiscali (2007), auditor financiar stagiar, membru CAFR (2010). Are o experienţă de peste 13 ani în conducerea contabilităţii şi fiscalitatea societăţii comerciale şi conduce un cabinet propriu de consultanţă fiscală. Contact: adrian@bentaconsult.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu