10 Decembrie, 2016

Ce reţinem din prevederile OUG nr. 46/2013 cu privire la criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale?

În Monitorul Oficial nr. 299 din 24 mai 2013 a fost publicată Ordonanţa de urgenţă nr. 46/2013 privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale.
Actul normativ stabileşte cadrul general şi procedurile pentru acoperirea obligaţiilor unităţilor administrativ-teritoriale aflate în criză financiară sau în insolvenţă.

CE REPREZINTĂ CRIZA FINANCIARĂ, CONFORM ACESTUI ACT NORMATIV?

Legiuitorul defineşte criza financiară ca fiind starea patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale ce se confruntă cu dificultăţi financiare, prin lipsa de disponibilităţi, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată pe o anumită perioadă de timp.

Prin neachitarea obligaţiilor de plată se înţelege neachitarea obligaţiilor mai vechi de 90 de zile şi care depăşesc 15% din bugetul unităţii administrativ teritoriale, precum şi neachitarea drepturilor salariale prevăzute în buget, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la scadenţă.

CE REPREZINTĂ INSOLVENŢA?

Insolvenţa este definită ca fiind starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin dificultăţi financiare, prin lipsa de disponibilităţi, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, pe o anumită perioadă de timp.

În cazul insolvenţei, neachitarea obligaţiilor se referă la neachitarea obligaţiilor de plată mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul unităţii administrativ-teritoriale, precum şi neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugete, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei.

Observăm că diferenţa între criza financiară şi insolvenţă constă în numărul de zille de neplată a obligaţiilor şi în ponderea acestora în bugetul unităţilor administrativ-teritoriale.

CINE CONSTATĂ EXISTENŢA SITUAŢIEI DE CRIZĂ FINANCIARĂ?

Autoritatatea deliberativă (consiliul local, consiliul judeţean) constată existenţa stării de criză financiară şi mandatează ordonatorul principal de credite să elaboreze un proiect de plan de redresare financiară. Acesta solicită înregistrarea hotărârii prin care s-a constatat criza financiară în Registrul local al situaţiilor de criză financiară al unităţii administrativ-teritoriale.

În cinci zile de la adoptarea hotărârii prin care s-a constatat criza financiară se constituie Comitetul pentru situaţii de criză financiară. Acest comitet este format din primar, şeful serviciului financiar contabilitate, un reprezentat al consiliului local sau judeţean, un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice şi un reprezentant al structurii din care face parte unitatea.

CE CUPRINDE PLANUL DE REDRESARE FINANCIARĂ?

Planul de redresare financiară cuprinde:

• o prezentare a situaţiei financiare a unităţii administrativ-teritoriale;

 măsuri care să asigure serviciile esenţiale pe durata aplicării planului de redresare financiară;

 măsuri de îmbunătăţire a managementului financiar şi pentru eficientizarea furnizării serviciilor publice esenţiale;

 măsuri pentru reducerea cheltuielilor;

 planificarea bugetară;

 stabilirea sarcinilor pentru îndeplinirea planului de redresare financiară, obiective, persoane responsabile şi termene.

Implementarea planului de redresare financiară este obligatorie pentru autoritatea administrativ-teritorială.

CÂND ÎNCETEAZĂ CRIZA FINANCIARĂ?

Actul normativ stabileşte şi situaţiile în care încetează criza financiară, respectiv:

 dacă condiţiile care au condus la constatarea crizei financiare nu s-au mai evidenţiat timp de 180 de zile calendaristice;

 dacă sunt îndeplinite criteriile de insolvenţă, iar în acest caz unitatea administrativ-teritorială este supusă procedurii insolvenţei.

La procedura insolvenţei participă ordonatorul principal de credite, consiliul local sau judeţean, instanţele judecătoreşti, judecătorul sindic, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor şi administratorul judiciar.

CARE ESTE PROCEDURA INSOLVENŢEI UNITĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE?

Insolvenţa începe cu depunerea unei cereri la tribunal de către creditori sau de către ordonatorul principal de credite. Această cerere va fi însoţită de următoarele documente:

 bugetul unităţii aprobat şi situaţiile contabile până la finele lunii anterioare;

 lista bunurilor aflate în patrimoniu;

 lista creditorilor;

 lista plăţilor şi transferurilor patrimoniale efectuate pe parcursul unei perioade anterioare de 120 de zile;

 lista serviciilor publice esenţiale pe care unitatea urmează să le furnizeze pe perioada desfăşurării procedurii.

Aceste documente se pot depune şi în maximum zece zile de la cerere.

Prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul sindic numeşte un administrator judiciar. Acesta va trimite notificare tuturor creditorilor unităţii administrativ-teritoriale.

De asemenea, administratorul judiciar va întocmi şi prezenta la tribunal un tabel al tuturor creanţelor, precizând felul acestora, dacă sunt chirografare, garantate, cu priorităţi sau sub condiţie.

Creanţele din acest tabel pot fi contestate şi ele sunt soluţionate de administratorul judiciar. Acesta poate să admită în tot sau parţial înscrierea creanţelor în tabelul definitiv.

O altă atribuţie a administratorului judiciar este ca împreună cu ordonatorul principal de credite să elaboreze planul de redresare, ce este supus avizării Direcţiei generale a finanţelor publice şi apoi aprobării de către consilul local sau judeţean.

CE CUPRINDE PLANUL DE REDRESARE?

Planul de redresare cuprinde mijloacele şi termenele-limită pentru lichidarea datoriilor fiecărui creditor.

Planul de redresare poate defavoriza unele creanţe, poate prelungi data scadenţelor şi poate modifica rata dobânzii, penalităţile sau alte clauze.

Executarea planului de redresare nu poate dura mai mult de trei ani, cu începere de la data aprobării acestuia.

ÎN CE SITUAŢIE SE ÎNCHIDE PROCEDURA INSOLVENŢEI UNITĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE?

Procedura insolvenţei se declară închisă dacă creanţele cuprinse în tabloul definitiv de creanţe au fost stinse integral.

De asemenea, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au condus la constatarea insolvenţei, se declară închiderea procedurii insolvenţei, chiar dacă nu toate creanţele au fost achitate, iar restul creanţelor rămase fiind cuprinse în panul de redresare a stării de criză financiară.

CE CONTRAVENŢII ŞI INFRACŢIUNI PREVEDE ORDONANŢA?

Nedeclararea stării de criză financiară de către ordonatorul de credite, dacă se îndeplinesc condiţiile pentru aceasta, este considerată contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei.

Nedeclararea sau declararea cu întârziere a stării de insolvenţă, într-un termen mai mare de şase luni, de către ordonatorul principal de credite, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă.

OUG nr. 46/2013 poate fi consultată pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 Online de AICI!

Despre autor  ⁄ Adrian Benţa

Adrian Benta este membru al Camerei Consultanților Fiscali (2007), auditor financiar stagiar, membru CAFR (2010). Are o experienţă de peste 13 ani în conducerea contabilităţii şi fiscalitatea societăţii comerciale şi conduce un cabinet propriu de consultanţă fiscală. Contact: adrian@bentaconsult.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu