9 Decembrie, 2016

Ce reţinem din prevederile Acordului dintre România şi India privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale?

În Monitorul Oficial nr. 769/2013 a fost publicată Legea nr. 329/2013 privind ratificarea Acordului dintre România şi Republica India pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la New Delhi la 8 martie 2013.

Actul normativ analizat prezintă principalele aspecte ale convenţiei de evitare a dublei impuneri agreate între România şi India.

Convenţia este aplicabilă în România începând cu 1 ianuarie 2014. În India, aceasta produce efecte începând cu 1 aprilie 2014, deoarece exerciţiul fiscal în acest stat începe la data de 1 aprilie şi este diferit de anul calendaristic.

Ca şi format, această convenţie este una pe modelul OECD şi, în plus, am observat o dezvoltare destul de accentuată a procedurilor privind schimbul de informaţii agreate între state, aplicabile de autorităţile fiscale.

Să parcurgem principalele cote de impozitare prevăzute de Convenţie:

a) impozitul pe profitul întreprinderii se datorează numai în statul unde compania este rezidentă. Desigur, dacă o companie realizează un sediu în celălalt stat membru, pentru sediul permanent se datorează impozit pe profit în statul unde acesta a fost înfiinţat.

Cu toate acestea, dacă există alte venituri tratate distinct de convenţie, aceste reglementări prevalează asupra impozitului pe profit.

b) veniturile din proprietăţi imobiliare, inclusiv veniturile din agricultură sau exploatări forestiere situate într-unul din statele contractante, sunt impozabile unde se află proprietăţile imobiliare.

Înţelegem, de asemenea, prin proprietăţi imobiliare şi concesiunea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor şi altor resurse naturale.

c) dividendele pot fi impozitate prin stopaj la sursă din statul în care provin, cu impozit în procent de 10%.

d) dobânzile sunt impozabile în statul din care provin, iar impozitul este în procent de 10%.

Dacă împrumuturile sunt obţinute de Guvern, de unităţi administrative-teritoriale sau de băncile naţionale sau băncile de export-import, se beneficiază de scutire de impozit pe dobânzi.

e) revedenţe şi plăţi pentru servicii tehnice – impozitul este în procent de 10%, aplicat prin stopaj la sursă a sumei brute.

Este una dintre puţinele convenţii, dacă nu chiar singura, care a reglementat „plăţi pentru servicii tehnice” ca fiind plăţi de orice fel pentru servicii de conducere, tehnice sau consultanţă, inclusiv pentru servicii efectuate de personalul tehnic ori de către un alt personal.

f) elementele de venit ale unei persoane rezidente într-un stat, care nu au fost tratate în mod concret în convenţie, sunt impozabile numai în statul contractant unde aceasta este rezidentă.

Eliminarea dublei impuneri

Dacă un rezident al unui stat contractant realizează venituri care sunt impozitate în celălalt stat contractant, statul de rezidenţă al beneficiarului de venit va acorda o deducere din impozitul acelui rezident în sumă egală cu impozitul pe venit plătit în celălalt stat.

Desigur, deducerea nu va putea fi mai mare decât impozitul care s-ar fi datorat în statul de rezidenţă, în lipsa convenţiei.

Mai reţinem şi faptul că procedura schimbului de informaţii este destul de amplu reglementată, inclusiv pentru situaţia abuzului de drept, când o persoană îşi stabileşte rezidenţa într-unul dintre aceste două state doar pentru a beneficia de convenţie.

Notă: Acordul între România şi India poate fi consultat integral în Lege5 Online – noul serviciu de documentare legislativă realizat de Indaco Systems.

comentarii

Despre autor  ⁄ Adrian Benţa

Adrian Benta este membru al Camerei Consultanților Fiscali (2007), auditor financiar stagiar, membru CAFR (2010). Are o experienţă de peste 13 ani în conducerea contabilităţii şi fiscalitatea societăţii comerciale şi conduce un cabinet propriu de consultanţă fiscală. Contact: adrian@bentaconsult.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu