Printr-o sentinţă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost anulate unele dispoziţii din procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, aprobate prin OPANAF nr. 1009/2007, cu modificările aduse prin OPANAF nr. 2402/2007.
Despre ce este vorba, aflaţi din prezentarea asupra acţiunii în contencios formulate de reclamanta Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L., în contradictoriu cu ANAF, având ca obiect „anulare act administrativ”.
În fapt, prin plângerea prealabilă adresată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală reclamantul a solicitat revocarea anumitor dispoziţii din Ordinul ANAF nr. 1.009/2007, pe considerent că încalcă prevederi ale unor norme cu forţă juridică superioară, intră în contradicţie cu o serie de acte normative, inclusiv reglementări comunitare, dar şi cu Statutul şi Codul de etică al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă.
Iată ce anume s-a apreciat – într-o prezentare succintă – ca depăşind cadrul legal superior.
● Art. 1 din ordin, potrivit căruia practicienii în insolvenţă pot să îşi desfăşoare activitatea pe zone geografice, intră în contradicţie cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 şi cu art. 11 din Statutul profesiei, conform cărora exercitarea profesiei nu este limitată teritorial-administrativ.
Având în vedere că A.N.A.F. este de departe cel mai mare creditor în majoritatea dosarelor de insolvenţă, acreditarea practicienilor în insolvenţă pentru anumite zone geografice limitează drastic accesul acestora la dosare de lichidare de pe tot cuprinsul ţării şi prin aceasta libera concurenţă dintre membrii profesiei.
● S-a solicitat revocarea unor din criteriile după care ANAF aprobă Lista practicienilor în insolvenţă agreaţi, deoarece aceste criterii de departajare defavorizează practicienii nou-intraţi în profesie, precum şi practicienii care îşi schimbă forma de exercitare a profesiei.
Astfel, niciodată un practician în insolvenţă nou-intrat în profesie sau care şi-a schimbat forma de exercitare a profesiei nu va putea să se prevaleze de un portofoliu de societăţi lichidate pentru care să se poate calcula procentul de sume recuperate atât pentru creditorul A.N.A.F., cât şi pentru alţi creditori. În mod identic, acesta nu va putea proba experienţa în colaborarea cu organul fiscal sau sumele aduse la masa credală ca urmare a anulării unor acte făcute în frauda creditorilor, ştiindu-se că dintr-un anumit număr de dosare numai o fracţiune mică se pretează pentru exercitarea acţiunilor menţionate.
Urmarea nu este cea dorită de legiuitorul comunitar şi cel naţional, ci în sens contrar scopului pentru care ordonanţa a fost emisă, deoarece practicienii vechi în profesie sunt favorizaţi în detrimentul celor nou-intraţi, producându-se o discriminare „între persoane aflate în situaţii identice, putând deturna actul normativ în aplicarea căreia a fost emis de la însuşi scopul pentru care a fost adoptat”.
Chiar dacă A.N.A.F. ar avea dreptul de a „agrea” practicieni în insolvenţă, regimul de autorizare trebuie să fie justificat printr-un motiv imperativ de interes general şi proporţional cu acest obiectiv.
● Au fost puse în discuţie criteriile de selectare, pentru contribuabilii care au creanţe fiscale mai mari sau egale cu 10.000.000 lei, şi anume că există două criterii, la art.2, alin.3, care privesc:
– (lit. d) strategia de reorganizare şi/sau lichidare, cu program în timp;
– (lit. e) colaborarea cu organele fiscale, rezultată din situaţia transmisă de organele fiscale şi prezentată de către Direcţia generală juridică din ANAF, în cadrul întrunirii Comisiei.
În acest sens, reclamantul a apreciat că strategia de reorganizare şi/sau lichidare a societăţii debitoare este de fapt un pseudocriteriu de departajare între practicienii in insolvenţă, din următoarele considerente:
– presupune accesul la informaţie şi documente financiar-contabile privind debitoarea pe care nu îl are niciun practician în insolvenţă, cu excepţia celui care a fost desemnat provizoriu, dar în acest caz este net favorizat cel numit provizoriu;
– pentru a se puncta această strategie de reorganizare/lichidare, se presupune ca membrii comisiei de departajare să examineze premisele de la care porneşte această strategie, deci documentaţia financiar-contabilă, precum şi situaţia patrimonială a debitoarei. În caz contrar se favorizează strategiile de reorganizare/lichidare superoptimiste şi irealizabile, deoarece numai acestea, în viziunea comisiei, pot primi punctaj maxim;
– pentru a puncta o strategie de reorganizare/lichidare, membrii comisiei ar trebui să fie ei înşişi experţi în insolvenţă/management de criză, ceea ce nu se întâmplă deoarece aceştia au alte specializări.
– punctajele acordate nu pot fi cenzurate deoarece subiectivismul în acordarea lor este inerent pentru strategia de reorganizare/lichidare a societăţii debitoare.
În ce priveşte criteriul privind „colaborarea cu organele fiscale” rezultată din situaţia transmisă de organele fiscale judeţene, reclamanta a apreciat că aceasta ar fi o chestiune pur subiectivă, dând loc abuzului administrativ, acest aspect neputând fi controlat nici de către practicianul în insolvenţă şi nici de către instanţa judecătorească. Or, este inadmisibil ca un ordin să cuprindă criterii subiective, care să nu poată fi cenzurate de către instanţa judecătorească.
● Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat anularea, în consecinţa considerentelor susţinute, anularea şi a altor prevederi din ordin, pe care nu le mai detaliem aici.
Curtea de Apel Bucureşti, analizînd această cauză, a decis următoarele:
– a admis în parte acţiunea şi a anulat lit. d) a art. 2 alin. (3) – privind criteriul legat de strategia de reorganizare şi/sau lichidare – din Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1009/2007,
– a anulat pct. 2.1, doar în ceea ce priveşte acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare şi/sau lichidare, în anexa nr. 1 la acelaşi ordin.
– a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.
Dacă doriţi să aflaţi toate detaliile, le găsiţi în Sentinţa civilă a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal – nr. 3717/2009 (cu drept de recurs), pronunţată în 4 noiembrie 2009, dar care a fost publicată numai în 22 martie anul acesta, în Monitorul oficial nr. 186/2012.
