7 Decembrie, 2016

Ce garanţii are angajatul cu privire la salariul său?

Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege. Astfel sună reglementarea de principiu, dată de art. 169 din Codul muncii. Totuşi, să vedem şi cum sunt reglementate anumite situaţii specifice.

Alineatul (2) al aceluiaşi articol vine să precizeze că, în caz de daune cauzate angajatorului, acesta poate face reţineri din salarii, dar numai “dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă”.

Acceptarea fără rezerve a unei părţi din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situaţii nu poate avea semnificaţia unei renunţări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispoziţiilor legale sau contractuale.

Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Termenul de prescripţie este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.

Reţineri din salariu când angajatul are datorii la mai mulţi creditori

Legat de aceaaşi materie, angajatorul trebuie să aibă în vedere şi ordinea de plată în cazul pluralităţii de creditori ai salariatului. Astfel, va fi respectată următoarea ordine:

a) obligaţiile de întreţinere;

b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat;

c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;

d) acoperirea altor datorii.

ATENŢIE! Codul muncii este strict în ce priveşte cuantumul reţinerilor, precizând că reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi în fiecare lună jumătate din salariul net.

Protecţia prin Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale

Prin Legea nr. 200/2006 a fost reglementată înfiinţarea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale. Publicată în Monitorul Oficial nr. 453/2006, legea a fost pusă în aplicare prin Norma metodologică aprobată prin H.G. nr. 1850/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1038/2006) şi a suferit în timp modificări şi completări.

Din Fondul de garantare se asigură plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei şi faţă de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare, denumiţi în continuare angajatori în stare de insolvenţă.

Constituirea, gestionarea şi utilizarea Fondului de garantare are la bază următoarele principii:

- principiul contributivităţii, conform căruia Fondul de garantare se constituie pe baza contribuţiilor datorate de angajatori;

- principiul obligativităţii, potrivit căruia angajatorii au, conform legii, obligaţia de a participa la constituirea Fondului de garantare;

- principiul repartiţiei, pe baza căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolvenţă;

- universalitatea obligaţiei de plată a creanţelor salariale, indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiei de contribuţie a angajatorilor;

- Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituţia de administrare;

- Fondul de garantare nu poate face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.

Deci, contribuţia angajatorului este una dintre sursele din care se constituie Fondul de garantare, celelalte resurse neconstituind subiectul acestui material.

Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare în cota prevăzută de lege, aplicată asupra veniturilor care constituie, potrivit legii, baza de calcul al acestei contribuţii, realizate de salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă, potrivit legii, inclusiv de salariaţii care cumulează pensia cu salariul, în condiţiile legii.

Potrivit Normelor de aplicare, prin sintagma salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă se înţelege salariaţii încadraţi în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pentru normă întreagă sau cu timp parţial sau a unui contract de muncă la domiciliu, contract de muncă temporară sau contract de ucenicie la locul de muncă, indiferent de durata acestora, inclusiv salariaţii ce cumulează pensia cu salariul, în condiţiile legii.

Angajatorii au obligaţia de a declara lunar contribuţia la Fondul de garantare la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale. Termenul de declarare a contribuţiei la Fondul de garantare constituie şi termen de plată.

Pentru neplata contribuţiei datorate la termenul prevăzut se aplică majorări de întârziere, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Din resursele Fondului de garantare se suportă, în limitele şi în condiţiile prevăzute în prezentul capitol, următoarele categorii de creanţe salariale:

a) salariile restante;

b) compensaţiile băneşti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariaţi, dar numai pentru maximum un an de muncă;

c) plăţile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă şi/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;

d) compensaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă şi/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;

e) indemnizaţiile restante, pe care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activităţii.

Din Fondul de garantare nu se suportă contribuţiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolvenţă.

Suma totală a creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a trei salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.

Salariul avut în vedere este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică în luna în care s-a deschis procedura insolvenţei.

Creanţele salariale prevăzute la lit. a), c), d) şi e) se suportă pentru o perioadă de trei luni calendaristice.

––––––––––––(P)––––––––––––

Legislaţia românească este accesibilă în Lege5 - soft de documentare legislativă disponibil în variantele OnlineDesktop şi Mobile.

Destinat atât specialiştilor, cât şi novicilor, Lege5 este bazat pe un motor de căutare performant şi uşor de folosit. Totodată, Lege5 oferă o bază de date (actualizată constant) ce acoperă atât legislaţia românească şi europeană, cât şi jurisprudenţa românească şi europeană. Baza include gratuit toate documentele publicate în Monitorul Oficial, dar şi achiziţii publice, modele şi formulare.

Află mai multe despre Lege5 de AICI.

L5S

Foto articol: Stock Vault

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu