9 Decembrie, 2016

Ce fel de teren împădurit poate fi dezafectat pentru a construi o casă de vacanţă?

Codul silvic, adoptat prin Legea nr. 46/2008, publicată în Monitorul oficial nr. 238/2008, cu modificările şi completările ulterioare interzice, de principiu, constituirea dreptului de proprietate sau a unui dezmembrământ al acestuia, pe terenurile forestire proprietate publică.

În cele ce urmează găsiţi situaţiile în care, pe cale de excepţie, se pot opera reduceri ale suprafeţei fondului forestier, precum şi răspunsul la întrebarea din titlu.

Potrivit art. 36 Cod silvic, este permisă reducerea suprafeţei fondului forestier naţional prin scoatere definitivă, pentru realizarea obiectivelor de interes naţional, declarate de utilitate publică, în condiţiile legii.

La cerere, solicitantul terenului pe care urmează a fi realizate obiective de interes naţional, declarate de utilitate publică, are două opţiuni:

- fie plăteşte contravaloarea terenului scos din fondul forestier naţional,

- fie compensează suprafaţa ocupată cu terenuri echivalente ca suprafaţă şi bonitate, caz în care nu se mai plăteşte contravaloarea terenului scos din fondul forestier naţional, dar se achită anticipat celelalte obligaţii băneşti.

ATENŢIE însă, compensarea se realizează în echivalenţă valorică, în condiţiile în care suprafaţa terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât suprafaţa terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier.

Pentru ce scopuri pot fi scoase terenuri din fondul forestier naţional

Potrivit art. 37 alineatul 1 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional, doar cu condiţia compensării acestora, fără reducerea suprafeţei fondului forestier şi cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti, numai terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de obiective:

a) necesare explorării şi exploatării următoarelor resurse minerale: cărbuni, roci utile, agregate minerale, minereuri, ape minerale, surse de energie alternativă, petrol şi gaze naturale;

b) structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, unităţi de cult, obiective sociale, sportive şi medicale, construcţii hidrotehnice de interes local. În înţelesul Codului silvic, categoria obiective sociale nu include locuinţele individuale şi ansamblurile rezidenţiale edificate în fondul forestier proprietate publică;

c) locuinţe sau case de vacanţă, numai în fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice. Textul apare în această formulare prin modificările aduse prin O.U.G. nr. 193/2008, începând cu 4 iunie 2009;

d) obiective instalate în fondul forestier înainte de anul 1990, cuprinse în amenajamentele silvice în vigoare la data de 1 ianuarie 1990, la categoria “ocupaţii şi litigii”.

e) reţele de surse de apă potabilă şi canalizare, reţele şi sisteme de comunicaţii, precum şi drumuri de interes judeţean şi local;

f) repararea şi întreţinerea reţelelor de transport petrol, gaze naturale şi energie electrică.

Amplasarea locuinţelor sau a caselor de vacanţă, în fondul forestier proprietate privată se face cu respectarea următoarelor condiţii, care trebuie îndeplinite cumulativ:

- construcţia şi terenul pe care se amplasează sunt proprietatea aceleiaşi persoane;

- suprafaţa maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier, incluzând construcţia, accesul şi împrejmuirea, este de maximum 5% din suprafaţa proprietăţii forestiere, dar nu mai mare de 200 m2.

Compensarea terenului, fără reducerea suprafeţei fondului forestier şi cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti, se realizează fizic cu un teren care are de cinci ori valoarea terenului care se scoate definitiv din fondul forestier, iar suprafaţa terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât de trei ori suprafaţa terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier.

Terenurile cu care se realizează compensarea trebuie să fie numai din afara fondului forestier naţional, dar limitrofe acestuia, apte de a fi împădurite. În situaţia în care suprafaţa minimă a unui teren cu care se realizează compensarea este mai mare de 20 ha, acesta poate să nu fie limitrof fondului forestier, dar trebuie să fie compact. Nu se poate realiza compensarea cu terenuri situate în zona alpină şi subalpină.

Pentru astfel de terenuri cu care se face compensarea sunt obligatorii înscrierea în amenajamentele silvice şi asigurarea administrării sau serviciilor silvice în termen de 30 de zile de la data aprobării scoaterii definitive din fondul forestier, precum şi împădurirea în maximum două sezoane de vegetaţie.

Acelaşi articol 37 mai prevede unele restricţii, respectiv:

- Nu se admite compensarea cu terenuri limitrofe perdelelor forestiere de protecţie.

- În judeţele în care suprafaţa fondului forestier este sub 16% din suprafaţa judeţului, compensarea se realizează numai cu terenuri din cadrul aceluiaşi judeţ.

- Terenurile scoase definitiv din fondul forestier şi terenurile primite în compensare dobândesc situaţia juridică a terenurilor pe care le înlocuiesc.

Pentru o imagine legală completă, să mai spunem că, în legătură cu dispoziţiile articolul 37 există o derogare, dată prin Legea nr. 526/2003 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a turismului «Schi în România», lege publicată în M.Of. nr. 901/2003 şi care a suferit, ulterior, modificări şi completări.

Terenurile scoase definitiv din fondul forestier naţional devin proprietatea beneficiarului în momentul efectuării operaţiunii de predare-primire şi dobândesc destinaţia pe care acesta a solicitat-o şi care i-a fost aprobată.

Schimbarea destinaţiei obiectivului construit pe terenul care a făcut obiectul scoaterii definitive din fondul forestier naţional mai devreme de 5 ani determină abrogarea ordinului ministrului sau hotărârii Guvernului de aprobare şi aducere la starea iniţială a terenului scos din fondul forestier pe cheltuiala beneficiarului aprobării.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu