3 Decembrie, 2016

În ce condiţii pot fi autorizate bibliotecile să digitalizeze, fără acordul proprietarilor, cărţi din colecţia lor?

În temeiul Directivei privind dreptul de autor – Directiva 2001/29/CE –, autorii au dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea şi comunicare a publică a operelor lor. Totuşi, directiva permite statelor membre să prevadă excepţii sau limitări ale acestui drept.

O astfel de posibilitate există mai ales pentru bibliotecile publice care, în scopul cercetării sau al studiului privat, pun opere cuprinse în colecţia lor la dispoziţia utilizatorilor prin intermediul unor terminale speciale. În cauza C-117/13, Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiţie din Germania) a solicitat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) să precizeze care este întinderea acestei posibilităţi de care a făcut uz Germania.

Un stat membru poate autoriza bibliotecile să digitalizeze, fără acordul titularilor de drepturi, anumite cărţi din colecţia lor pentru a le oferi în locurile pentru lectură electronică. De asemenea, statele membre pot să autorizeze utilizatorii, în anumite limite şi în anumite condiţii, printre care plata unei compensaţii echitabile în favoarea titularilor de drepturi, să imprime pe hârtie sau să stocheze pe un stick USB cărţile digitalizate de bibliotecă. Astfel s-a pronunţat  CJUE  în cauza C-117/13 prin Hotărârea din data de 11.09.2014. 

Problema poate fi interesantă pentru cei aflaţi în situaţii similare.

Iată care a fost situaţia de fapt. U Darmstadt administrează o bibliotecă regională şi universitară în care a amenajat locuri pentru lectură electronică care permit publicului să consulte lucrări cuprinse în fondul acestei biblioteci. Printre aceste lucrări, se regăsea din ianuarie/februarie 2009 manualul domnului Schulze, W., „Einführung in die neuere Geschichte” (manualul în litigiu), publicat de Ulmer, o editură ştiinţifică cu sediul în Stuttgart (Germania).

TU Darmstadt nu a acceptat oferta făcută de Ulmer la 29.01.2009 de achiziţionare şi de utilizare, sub formă de cărţi electronice, a manualelor pe care le editează, printre care se numără şi manualul în litigiu.

TU Darmstadt a digitalizat acest manual pentru a-l pune la dispoziţia utilizatorilor în locurile pentru lectură electronică amenajate în biblioteca sa. Locurile respective nu permiteau consultarea simultană a unui număr de exemplare din această operă mai mare decât cel deţinut de această bibliotecă. Utilizatorii locurilor pentru lectură puteau să imprime pe hârtie opera, în totalitate sau în parte, sau să o stocheze pe un stick USB şi puteau să o păstreze în forma respectivă la părăsirea bibliotecii.

În litigiul dedus judecăţii, editura ştiinţifică Ulmer a urmărit să împiedice  universitatea U Darmstadt să digitalizeze manualul în litigiu  din colectia acesteia şi a dorit ca utilizatorii bibliotecii să nu poată, din locurile pentru lectură electronică, să imprime manualul sau să îl stocheze pe un stick USB şi/sau să păstreze aceste reproduceri la părăsirea bibliotecii.

În hotărârea pronunţată, CJUE a declarat mai întâi că, chiar dacă titularul de drepturi propune unei biblioteci să încheie în condiţii adecvate contracte de licenţă pentru utilizarea operei, biblioteca se poate prevala de excepţia prevăzută în favoarea terminalelor speciale, în lipsa căreia biblioteca nu şi-ar putea realiza misiunea fundamentală şi nici nu ar putea promova interesul public legat de încurajarea cercetării şi a studiului privat.

CJUE a statuat în continuare că directiva nu se opune ca statele membre să acorde bibliotecilor dreptul de a digitaliza operele cuprinse în colecţiile lor, dacă acest act de reproducere este necesar, în scopul cercetării sau al studiului privat, pentru a pune respectivele opere la dispoziţia particularilor prin intermediul unor terminale speciale. Astfel, dreptul bibliotecilor de comunicare, prin intermediul unor terminale speciale, a operelor pe care le deţin în colecţia lor ar risca să fie golit în mare parte de conţinutul său, ba chiar de efectul său util, dacă ele nu ar dispune de un drept accesoriu de digitalizare a operelor respective*.

În schimb, CJUE a declarat că acest drept de comunicare care poate fi recunoscut bibliotecilor publice nu poate permite particularilor să imprime operele pe hârtie şi nici să le stocheze pe un stick USB de pe terminale speciale. Astfel, imprimarea unei opere pe hârtie şi stocarea acesteia pe un stick USB sunt acte de reproducere, în măsura în care privesc crearea unei noi copii a copiei digitale puse la dispoziţia particularilor. Astfel de acte de reproducere nu sunt necesare pentru comunicarea operei prin intermediul unor terminale speciale şi nu intră, aşadar, sub incidenţa dreptului de comunicare prin intermediul unor terminale speciale, cu atât mai mult cu cât sunt efectuate de particulari, nu de biblioteca însăşi.

CJUE a adăugat însă că statele membre pot să prevadă, în limitele şi în condiţiile stabilite de directivă, o excepţie sau o limitare a dreptului exclusiv de reproducere al titularilor de drepturi şi să permită astfel utilizatorilor unei biblioteci să imprime opere pe hârtie sau să le stocheze pe un stick USB de pe terminale speciale. Pentru aceasta, este necesar în special ca titularilor de drepturi să lise plătească o compensaţie echitabilă.

Răspunsul formulat de CJUE a făcut obiectul Hotărârii din 11.09. 2014, dată în cauza C-117/13, pe care o puteţi consulta pe site-ul Curia.

Directiva 2001/29/CE – invocată în Hotărârea CJUE – are ca scop armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională.

* Notă: Curtea a adăugat că acest drept accesoriu de digitalizare nu aduce atingere exploatării normale a operei şi nici nu prejudiciază în mod nerezonabil interesele legitime ale titularului de drepturi, întrucât legislaţia germană în speţă prevede că numărul de exemplare din fiecare dintre operele puse la dispoziţie prin intermediul terminalelor speciale nu trebuie să depăşească numărul de exemplare pe care aceste biblioteci l-au achiziţionat în format analog.

(P) Aveţi nevoie de legislatie actualizată la zi? Acum puteţi cumpăra 3 produse Lege5 plătind un singur abonament!  Utilizaţi cel mai performant soft de documentare legislativă din România de pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile sau în Cloud.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu