Dacă doi soţi se despart, instanţele competente în materia răspunderii părinteşti sunt în principiu cele din statul membru în care copiii au reşedinţa obişnuită. Libera circulaţie în Uniunea Europeană a adus şi probleme inedite, aşa cum puteţi vedea din materialul de mai jos.
Ce prevăd reglementările comunitare?
Un regulament al Uniunii1 prevede că instanţele competente în materia răspunderii părinteşti sunt în principiu cele din statul membru în care copiii au reşedinţa obişnuită. În schimb, instanţa competentă pentru a soluţiona divorţul sau separarea de drept a soţilor poate fi cea dintr-un alt stat membru (mai ales atunci când soţii sunt ambii resortisanţi ai unui alt stat membru decât cel în care au reşedinţa împreună cu copiii lor).
Pe de altă parte, alt regulament al Uniunii2 prevede că instanţa competentă pentru a se pronunţa într-o acţiune privind starea persoanei (divorţ sau separare de drept, de exemplu) este de asemenea competentă pentru a se pronunţa asupra unei cereri cu privire la o obligaţie de întreţinere accesorie acestei acţiuni; viceversa, o cerere cu privire la o obligaţie de întreţinere accesorie unei acţiuni în răspundere părintească va fi soluţionată de instanţa competentă pentru a se pronunţa asupra acestei acţiuni.
Cazul în speţă
A şi soţia sa, B, precum şi cei doi copii ai lor sunt resortisanţi italieni şi trăiesc în Marea Britanie, unde s-au născut, de altfel, copiii. În 2012, A a introdus în Italia o procedură de separare de drept împotriva lui B, solicitând totodată instanţei italiene să soluţioneze chestiunea încredinţării copiilor şi a pensiilor alimentare datorate soţiei şi copiilor. Instanţa italiană s-a declarat competentă să se pronunţe cu privire la separarea de drept, dar a considerat că numai instanţele britanice erau competente să se pronunţe asupra chestiunilor legate de răspunderea părintească, întrucât copiii locuiau la Londra.
În ceea ce priveşte chestiunea pensiilor alimentare, instanţa italiană s-a considerat competentă să se pronunţe cu privire la cererea de pensie în favoarea lui B pentru motivul că era vorba despre o chestiune accesorie procedurii de separare de drept. În schimb, instanţa a decis că nu este competentă pentru a soluționa cererea cu privire la pensia față de copiii minori, aceasta fiind accesorie acțiunii privind răspunderea părintească. Competența de a soluționa această din urmă cerere ar reveni astfel instanțelor britanice.
Sesizată cu această cauză în ultimă instanţă, Curtea de recurs italiană a solicitat Curţii de Justiţie să stabilească instanţa competentă, dintre instanţele italiene sau britanice, să soluţioneze chestiunea obligaţiilor de întreţinere față de copii.
În hotărârea pronunţată, Curtea a considerat că trebuie să verifice dacă cererea cu privire la obligaţia de întreţinere a lui A faţă de copii este legată mai curând de starea persoanei (mai precis de procedura de separare de drept) sau de răspunderea părintească. Astfel, în principiu, dreptul Uniunii face distincţie între procedurile judiciare după cum privesc drepturi şi obligaţii între soţi sau drepturile şi obligaţiile părinţilor faţă de copiii lor.
Curtea a considerat că prin natura sa, o cerere cu privire la obligaţiile de întreţinere faţă de copiii minori este legată intrinsec de acţiunea în răspundere părintească. Astfel, instanţa competentă pentru a soluţiona acţiunile privind răspunderea părintească este cea mai bine plasată pentru a aprecia în mod concret mizele cererii cu privire la o obligaţie de întreţinere în favoarea unui copil: ea poate astfel să fixeze cuantumul acestei obligaţii, adaptând-o, în funcţie de modul de încredinţare stabilit, la dreptul de vizită, la durata acestui drept şi la celelalte elemente privind exercitarea răspunderii părinteşti. O asemenea soluţie răspunde în plus interesului superior al copilului, care, potrivit dreptului Uniunii, trebuie să fie un element primordial.
Curtea reţine că în cazul în care o instanţă dintr-un stat membru este sesizată cu o acţiune privind divorţul sau separarea de drept, iar chestiunea răspunderii părinteşti este dedusă judecăţii în faţa unei instanţe din alt stat membru, cererea cu privire la o obligaţie de întreţinere a unuia dintre părinţi faţă de copiii săi minori este accesorie acţiunii în materia răspunderii părinteşti, şi trebuie să fie examinată aşadar de instanţa competentă în această materie (respectiv, în speţă, instanţa britanică).
Astfel s-a pronunţat Curtea de Justiţie a UE ca răspuns la întrebările preliminare primite de la curtea de italiană de recurs. Soluţia pronunţată a făcut obiectul Hotărârii în cauza C-184/14, din data de 16 iulie 2015.
Comunicatul de presă face şi o precizare importantă, anume că trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Reglementări comunitare aplicabile
1 – Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (publicat în Jurnalul Oficial seria L nr. 338, p. 1, Ediţie specială, 19/vol. 06, p. 183, rectificare în JO 2013, L 82, p. 63)
2 – Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere (JO 2009, L 7, p. 1, rectificare în JO 2011, L 131, p. 26, în JO 2013, L 8, p. 19, în JO 2013, L 281, p. 29 şi în JO 2014, L 348, p. 31).
(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.