19 Ianuarie, 2017

Categorie : HR & Muncă

Codul muncii despre repausuri periodice

Legea nr.53/2003 prin care s-a aprobat Codul muncii, astfel cum a fost modificată şi completată, ultima dată, prin Legea nr. 40/2011 (în vigoare de la 30 aprilie a.c.) dedică un capitol aparte repausurilor periodice. Potrivit art. 1291, perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă. ■ Pauza de masă şi repausul zilnic În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate. Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu ...

continuare →

Timpul de muncă şi timpul de odihnă

Din modificările aduse Codului muncii prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003, atragem atenţia, în materialul de faţă, asupra prevederilor referitoare la timpul de muncă şi timpul de odihnă, cu menţionarea elementelor de noutate aduse de actul normativ de modificare, în vigoare de la 30 aprilie a.c. ■ Durata timpului de muncă Codul muncii defineşte timpul de muncă drept orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare. Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. Repartizarea ...

continuare →

Regimul muncii cu zilieri

Parlamentul a aprobat Legea nr.52/2011, publicată în Monitorul oficial nr. 276 din 20 aprilie 2011, privind exercitarea unor activităţi cu caracer ocazional desfăşurate de zilieri. Legea reglementează modul în care zilierii pot executa activităţi cu caracter ocazional, prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. În înţelesul legii, zilierul este persoana, cetăţean român sau străin, ce are capacitate de muncă şi care desfăşoară activităţi necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar. Legea prevede că durata activităţii ocazionale care poate fi exercitată cel puţin o zi, corespunzător cu 8 ore de muncă, fără a depăşi 12 ore, respectiv 6 ore pentru lucrătorii minori care au capacitate de muncă. Chiar dacă părţile convin un număr mai mic de ore de activitate, plata zilierului se va face pentru echivalentul a cel puţin 8 ore de muncă. Nicio persoană nu poate fi angajată zilier dacă nu ...

continuare →

Contractul de muncă şi protecţia angajatului

În cazul în care un angajat îşi desfăşoară activitatea în mai multe state membre, pentru soluţionarea unui litigiu privind un contract de muncă se aplică legea ţării în care acesta îşi exercită cea mai importantă parte a obligaţiilor profesionale. În susţinerea acestui principiu, în cauza C-29/10 Heiko Koelzsch vs. statul Luxemburg, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene  a avut în vedere obiectivul de a se asigura o protecţie adecvată angajatului în calitate de parte contractantă aflată în poziţia cea mai defavorizată. Convenţia de la Roma privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale în materie civilă şi comercială prevede că, în principiu, contractul de muncă este guvernat de legea aleasă de părţi. Totuşi, această alegere nu poate avea ca rezultat privarea angajatului de protecţia minimă care îi este asigurată prin normele imperative ale legii care ar fi fost aplicabilă în absenţa alegerii (articolul 6). Astfel, în cazul în care părţile nu au ales ...

continuare →

Contractul individual de muncă cu timp parţial

După modificarea Codului muncii, prin Legea nr.40/2011, în vigoare de la 30 aprilie a.c., ne-am propus să prezentăm principalele noutăţi introduse prin acest act normativ, urmărind temele de interes direct pentru angajaţi şi angajatori. În materialul de faţă ne ocupăm de contractul individual de muncă. Legea nr. 40/2011 a fost publicată în Monitorul oficial nr.225 din 30 martie 2011. Potrivit Codului muncii, este considerat salariat cu fracţiune de normă salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil. Prin modificările aduse de OUG nr.55/2006, aprobată de Parlament prin legea nr. 94/2007, angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de normă prin contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, denumite contracte individuale de muncă cu timp parţial. Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie numai ...

continuare →

Protecţia persoanelor disponibilizate prin concedieri colective

Recenta ordonanţă de urgenţă nr. 36/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.263 din 14 aprilie a.c. modifică şi completează ordonanţa de urgenţă nr. nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale. OUG nr.116/2006 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.171/2007, cu modificările şi completările ulterioare. ● În urma modificările pe care le-a suferit, recent, actul normativ (Legea nr.118/2010 şi prin ordonanţa de urgenţă nr.36, pe care o prezentăm), rezultă că persoanele concediate în condiţiile prevăzute de OUG nr.116/2006 beneficiază de indemnizaţie de şomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum şi de venit lunar de completare. Prin reglementarea la care ne referim, Executivul vine cu precizări privind venitul lunar de ...

continuare →

Contractul individual de muncă pe perioadă determinată

În Monitorul Oficial nr.225 din 31 martie a fost publicată Legea nr.40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 – Codul muncii care, aşa cum se arată în preambulul modificat, “reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.” Legea intră în vigoare la 30 aprilie 2011. În prezentarea de faţă ne referim la modificările care privesc contractul individual de muncă. ● Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condiţiile prevăzute la art. 81, şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări. ● Între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată. ● Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată ...

continuare →