9 Decembrie, 2016

Cât de mare este o piaţă mică?

Discutam recent cu un coleg avocat-coordonator despre semnele pe care prima jumătate a anului le are pentru evoluţia pieţei avocaturii de business şi dacă la finele lui 2012 vom putea spune că a fost un an de criză mai bun decât anteriorul an de criză.

Confratele meu a rămas oarecum surprins în momentul în care i-am spus că, pe termen lung, sunt optimist, în ciuda incertitudinilor prezentului şi m-a rugat să-mi substanţiez opinia.

Primul motiv de optimism izvorăşte, paradoxal, din necunoaştere.

În acest moment, nimeni, dar absolut nimeni, nu ştie, cu un oarecare grad de precizie, cât de mare este piaţa avocaturii din România, cât de mare este cererea pentru servicii avocaţiale de business, cât de mari/suficiente/insuficiente sunt resursele pe care le are la dispoziţie profesiunea noastră şi care este mecanismul prin care se echilibrează cererea şi oferta. În momentul în care am decis să ne extindem în provincie nu ştiam la ce să ne asteptăm şi ce o să găsim.

Deschiderea fiecărui birou teritorial a fost o adevărată expediţie de explorare în care am descoperit un mediu de afaceri extrem de dinamic, plin de oportunităţi, cu zeci de companii pentru care serviciile juridice specializate reprezentau o noutate, cu investitori străini pierduţi în hăţişul birocratic şi legislativ românesc etc. Fiecare zonă are propria dinamică, propriul set de oportunităţi şi de provocări, propriile mini-cicluri economice pe care trebuie să le simţi şi să le înţelegi.

Al doilea motiv de optimism izvorăşte din recentele zvonuri privind posibilitatea ca un mare jucător mondial să vrea să-şi stabilească un “cap de pod” în România, căutând un managing partner care, conform unui site de specialitate, s-a dovedit până acum capabil să genereze venituri de 2 milioane de euro anual.

Mă îndoiesc sincer că anunţul de recrutare ar fi o simplă încercare a agenţiilor de specialitate de a face rost de nişte CV-uri şi/sau de a afla care sunt sumele pentru care unii avocaţi de calibru ar fi dispuşi să-şi asume responsabilităţi manageriale şi/sau să elaboreze o grilă a veniturilor pentru o piaţă în care agenţiile de recrutare nu au avut prea mult succes.

Cred cu sinceritate că piaţa avocaturii din România poate susţine încă un “new entry” internaţional (din lumea avocaturi anglo-saxone?) care, după o cercetare de piaţă serioasă, a considerat fezabil să obţină venituri de cel puţin 2 milioane de euro anual de pe piaţa românească, şi aceasta în condiţiile în care în acest moment nu cred că sunt 50 asemenea case de avocatură din România care să poată acest lucru. Înseamnă că sunt alţii care văd ceea ce nouă nu ne sare în ochi, dar semnalul este totuşi pozitiv.

În fine, al treilea motiv de optimism este dat de expertiza pe care avocatura românească de business a acumulat-o în aceşti patru ani de criză. Acum ştim – pe propria piele! – ce avem de făcut şi la bine, şi la rău, ceea ce, răspunzând la întrebarea din titlu, s-ar traduce prin “piaţa avocaturii din România este atât de mică sau atât de mare, cât suntem noi în stare să o facem”.

Despre autor  ⁄ Redacţia

Materialele semnate de redacţia LegeStart reprezintă un efort comun de vă oferi informaţii de interes general din multiple domenii, strânse de echipă sau prezentate de partenerii noştri.

Articole similare

Fara comentarii

Scrie un comentariu