5 Decembrie, 2016

CASS este perceput discriminatoriu?

Nu este constituţional ca pentru acelaşi serviciu public prestat cetăţenilor, respectiv pachetul de asigurări sociale de sănătate (CASS), să fie încasate sau percepute tarife sau indemnizaţii diferite raportat la veniturile realizate lunar/anual de fiecare cetăţean, întrucât se creează situaţii discriminatorii. O atare contribuţie nu poate să stabilească în sarcina cetăţenilor indemnizaţii diferite pentru aceleaşi servicii oferite, situaţie în care nu se asigură o aşezare justă a sarcinilor fiscale.

Am citat, mai sus, dintr-o recentă critică de neconstituţionalitate care priveşte modul de aşezare a contribuţiei pentru asigurări de sănătate, precum şi penalităţile de întârziere.

Vă propunem să vedem ce anume a considerat persoana în cauză ca nefiind constituţional şi cum s-a pronunţat Curtea Constituţională.

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate

Autorul acesteia susţine, în esenţă, că nu este constituţional ca pentru acelaşi serviciu public prestat cetăţenilor, respectiv pachetul de asigurări sociale de sănătate, să fie încasate sau percepute tarife sau indemnizaţii diferite raportat la veniturile realizate lunar/anual de fiecare cetăţean, întrucât se creează situaţii discriminatorii. Astfel, această discriminare conduce la un abuz de drept şi determină o încălcare a dreptului de proprietate privată.

De asemenea, autorul arată că, în ceea ce priveşte contribuţia la sistemul asigurărilor de sănătate publică, aceasta nu este un impozit. Drept urmare, o atare contribuţie nu poate să stabilească în sarcina cetăţenilor indemnizaţii diferite pentru aceleaşi servicii oferite, situaţie în care nu se asigură o aşezare justă a sarcinilor fiscale.

Referitor la prevederile care instituie penalităţile de întârziere, autorul susţine că acestea garantează şi protejează inechitabil şi discriminatoriu proprietatea publică, respectiv creanţele fiscale, în detrimentul proprietăţii particulare.

Reglementări legale

Sunt aplicabile, în materie, prevederile din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/2006, cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 (publicată în Monitorul Oficial nr. 593/2013, în vigoare de la 1 ianuarie 2014), precum şi alte modificări ulterioare la legea de bază.

În forma consolidată, legea prevede, la art. 257 alin. (2):

“Veniturile asupra cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.”

Aceeaşi lege prevede, prin art. 259 alin. (7) lit. b):

“ (7) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat:

[…]

b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă; ”

Pentru trimiterile pe care legea le face la Codul fiscal şi la Codul de procedură fiscală, vă invităm să vedeţi datele* din subsolul materialului, astfel cum aceste dispoziţii au fost reţinute în analiza Curţii Constituţionale.

Cum s-a pronunţat CCR şi argumentele invocate

Aşezarea contribuţiei a mai fost criticată şi cu alte prilejuri, Curtea având deja o jurisprudenţă constantă prin care a arătat că a statuat că toate persoanele care realizează venituri impozabile au obligaţia de a contribui la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate cu o cotă de 5,5% din veniturile impozabile obţinute, beneficiind, în calitate de asiguraţi, de un pachet de servicii medicale de bază. Obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem, şi anume cel al solidarităţii.

Astfel, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate.

Este firesc – a mai arătat completul CCR – ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, dar această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.

În ceea ce priveşte critica autorului referitoare la faptul că prevederile care instituie penalităţile de întârziere garantează şi protejează inechitabil şi discriminatoriu proprietatea publică, respectiv creanţele fiscale, în detrimentul proprietăţii particulare, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) din Constituţie, “Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”.

Curtea a respins, ca neîntemeiate, criticile de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 452/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 820/2014, în care găsiţi întreaga motivaţie a justiţiabilului şi argumentaţia Curţii Constituţionale.

––––––––––––––––
*  

Codul fiscal 

Calculul, reţinerea şi virarea contribuţiilor sociale

- Art. 29618 alin. (3) lit. b) pct. b1) din Codul fiscal:

(3) Cotele de contribuţii sociale obligatorii sunt următoarele: [...]

b) pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate:

b1) 5,5% pentru contribuţia individuală;

Baza de calcul

- Art. 29622 alin. (2) din Codul fiscal:

“(2) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. a) -e) este diferenţa dintre totalul veniturilor încasateşi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii sociale, sau valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la cele 12 luni ale anului, şi nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia;”;

Cotele de contribuţie

- Art. 29626 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal:

(1) : Cotele de contribuţie pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 29621 sunt cele prevăzute la art. 29618 alin. (3), respectiv: [...]

b) cota individuală, pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate.; 

Codul de procedură fiscală

Penalităţi de întârziere

- Art. 1201:

(1) Penalităţile de întârziere reprezintă sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispoziţiile art. 120 alin. (2)-(6) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2) Nivelul penalităţii de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.

(3) Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor. 

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu