7 Decembrie, 2016

Când şi cum face notarul apostilarea şi supralegalizarea de acte?

Mai jos aflaţi ce tipuri de acte trebuie apostilate şi supralegalizate şi unde ne adresăm, în acest scop.

Subiectul ne-a fost sugerat de recenta Hotărâre a Uniunii naţionale a Notarilor Publici nr. 75/2013, publicată în Monitorul oficial nr. 531/22.08.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind metodologia de aplicare a apostilei sau a supralegalizării de către Camerele Notarilor Publici pe actele notariale.

Cadrul general: cine şi ce apostilează/supralegalizează

Prin O.G. nr. 66/1999 (publicată în M.Of. nr. 408/1999) a fost aprobată aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961. Convenţia se aplică actelor oficiale care au fost întocmite pe teritoriul unui stat contractant şi care urmează să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant.

Sunt considerate acte oficiale, în sensul convenţiei:

a) documentele care emană de la o autoritate sau de la un funcţionar al unei jurisdicţii a statului, inclusiv cele care emană de la ministerul public, de la un grefier sau de la un executor judecătoresc;
b) documentele administrative;
c) actele notariale;
d) declaraţiile oficiale, cum ar fi: cele privind menţiuni de înregistrare, viza de învestire cu dată certă şi legalizări de semnătură, depuse pe un act sub semnătură privată.

Totuşi, Convenţia nu se aplică:

• documentelor întocmite de agenţi diplomatici sau consulari;
• documentelor administrative care au legătură directă cu o operaţiune comercială sau vamală.

Mai târziu, Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (publicată în M.Of. nr. 714/2010, în vigoare de la 26 noiembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare) a dispus modificarea unor prevederi din Ordonanţa nr. 66/1999, stabilind că autorităţile române competente să aplice apostila sunt:

• tribunalele – pentru actele oficiale prevăzute la literele a) şi d) de mai sus;
• camerele notarilor publici – pentru actele oficiale prevăzute la litera c) şi
• prefecturile – pentru actele oficiale prevăzute la litera b).

Aceeaşi lege din 2010 a mai modificat şi dispoziţii din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 92/1995, cu modificările ulterioare, dispunând că în cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste proceduri se îndeplinesc de către Camera Notarilor Publici, la sediul principal sau la sediile judeţene ale acesteia, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care a instrumentat actul, în condiţiile stabilite prin regulament. Notarul public va pune în vedere părţii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe.

Ce este apostila

Potrivit art. 3 din Convenţia de la Haga, singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei, eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul.

Totuşi, continuă acelaşi articol, formalitatea menţionată NU poate fi cerută atunci când fie legile, regulamentele sau uzanţele în vigoare în statul în care actul urmează să fie prezentat, fie o înţelegere între două sau mai multe state contractante o înlătură, o simplifică sau scuteşte actul de supralegalizare.

Apostila se aplică chiar pe act sau pe o prelungire a acestuia; ea trebuie să fie conformă cu modelul anexat la Convenţie. Apostila poate fi redactată în limba oficială a autorităţii care o eliberează. Menţiunile care figurează în conţinutul ei pot fi date şi într-o a doua limbă. Titlul “Apostille (Convention de la Haye du 5 octobre 1961)” va fi menţionat în limba franceză.

Plata taxelor de apostilă

Prin Legea nr. 244/2007 (publicată în Monitorul oficial nr. 496/2007) se prevăd următoarele:

1head

2artSursa foto: Lege5 Online

Apostilarea şi supralegalizarea făcută de notar

Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată (r2) în M.Of. nr. 72/2013, cu modificările şi completările ulterioare, conţine o secţiune specială – Secţiunea a 8-a din Cap.V – privitor la procedura apostilei şi supralegalizării actelor notariale. Mai jos vedeţi articolul 138, primul din această Secţiune.

art138Sursa foto: Lege5 Online

În 2013, ministrul justiţiei a aprobat, prin Ordinul nr. 2333/2013, Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, din 24.07.2013, publicat în Monitorul oficial nr. 479/2013, în vigoare de la 1 august 2013.

În sfârşit, recent – şi în temeiul actor normative de mai sus – Uniunea naţională a Notarilor Publici a aprobat, prin Hotărârea nr. 75/2013 Regulamentul privind metodologia de aplicare a apostilei sau a supralegalizării de către Camerele Notarilor Publici pe actele notariale. Actul acesta prevede că pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului pentru apostilarea acestora de către Camerele Notarilor Publici în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, ale regulamentului de punere în aplicare a acesteia şi ale Regulamentului aprobat de Consiliul Uniunii Notarilor Publici din România prin hotărâre.

Actele notariale care pot fi supuse procedurii apostilării sau supralegalizării în condiţiile stabilite de Regulament sunt actele oficiale îndeplinite de către notarul public, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare.

Fac excepţie de la procedura aplicării apostilei sau supralegalizării actele notariale care urmează să fie folosite în state cu care România are încheiate tratate sau acorduri privind recunoaşterea reciprocă a acestor acte. În situaţia în care, deşi solicitantului actului i se aduce la cunoştinţă acest fapt, acesta stăruie să îi fie aplicată procedura solicitată, iar actele depuse îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul regulament, Camera va întocmi procedura solicitată pentru statul respectiv.

Dispoziţiile din regulament privind apostilarea NU sunt aplicabile în cazul în care se solicită aplicarea apostilei pe acte care urmează a fi folosite în state nemembre ale Convenţiei privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961 şi denumită în continuare Convenţia de la Haga, sau în cazul în care se solicită aplicarea supralegalizării pe acte care urmează a fi folosite în state membre.

Activitatea de aplicare a apostilei sau a supralegalizării pe actele notariale se desfăşoară de către Camere, prin intermediul Biroului apostilă şi supralegalizare.

Competenţa apostilării sau supralegalizării actelor notariale revine oricăruia dintre birourile apostilă şi supralegalizare din cadrul Camerei în circumscripţia căreia s-a întocmit actul respectiv.

Apostilarea sau supralegalizarea actelor notariale poate fi solicitată de titularul actului sau de orice alt deţinător al acestuia.

Tariful perceput pentru aplicarea procedurii pe fiecare exemplar al actului apostilat sau supralegalizat se stabileşte prin hotărâre de către Consiliul Uniunii.

Regulamentul aduce precizări distincte privind:

• procedura aplicării apostilei;
• procedura supralegalizării;
• controlul activităţii de apostilare şi supralegalizare, arhivarea şi evidenţele Camerelor.

Notă: Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate gratuit în Lege5 Online. Atenţie: Actele normative sunt disponibile gratuit în forma publicată în Monitorul Oficial. Doar abonaţii Lege5 au acces la forma consolidată a acestora.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu