9 Decembrie, 2016

Baza impozabilă, materia impozabilă, obiectul impozabil

În domeniul fiscal se folosesc mai multe noţiuni specifice, printre care şi cele de „bază impozabilă”, „materie impozabilă”, „obiect impozabil”.

În Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, baza impozabilă este definită astfel:

Baza impozabilă este constituită din bunuri, venituri sau alte valori deţinute de persoane care beneficiază de câştigurile sau de orice foloase obişnuite aduse de acestea. Bunurile, veniturile sau valorile care constituie baza impozabilă sunt supuse obligaţiilor fiscale în sarcina persoanelor care le deţin în proprietate. (art. 66 C.p.f.).

Obligaţia fiscală privind baza impozabilă se stabileşte în sarcina titularilor dreptului de proprietate. (art. 66 C.p.f.).

În Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, baza impozabilă este definită astfel:

Baza de impozitare reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile, a unui import impozabil sau a unei achiziţii intracomunitare impozabile. [art. 1251 alin. (1) pct. 5 C.f.].

Spre exemplu, baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă. (art. 1127 C.f.).

Baza impozabilă este reprezentată de totalul veniturilor asupra cărora se aplică cota de impozit.

Exemplul nr. 1. Compania A livrează bunuri în valoare de 7.000 euro către compania B, la cursul de schimb valutar de 4,5 lei/euro.

Baza impozabilă pentru t.v.a. = 7.000 euro x 4,5 lei/euro = 31.500 lei.

Asupra „bazei impozabile”, de 31.500 de lei, se aplică cota de t.v.a., de 24%.

În legislaţia fiscală se folosesc, cu acelaşi sens, noţiunile: baza impozabilă; bază impozabilă; baza de impozitare; bază de impozitare; baza de impunere; bază de impunere.

În literatura de specialitate şi în reglementările fiscale mai vechi se întâlneşte şi noţiunea de „materie impozabilă” cu sensul de „bază impozabilă”.

Spre exemplu, în „Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale” „materia impozabilă” este definită ca fiind mulţimea obiectelor impozabile sau taxabile, cum ar fi: clădirile, terenurile, mijloacele de transport, vehiculele, afişele, panourile publicitare, firmele instalate la locul exercitării activităţii, succesiunile etc. (H.G. nr. 1.278/2002).

Materia impozabilă” este un obiect, un bun, o valoare, un venit care, în baza legislaţiei în vigoare, este supus impozitelor, taxelor, contribuţiilor sau altor obligaţii bugetare.

Determinarea materiei impozabile”, sau „determinarea bazei impozabile” înseamnă identificarea şi luarea în evidenţă a materiei impozabile (de către organele fiscale, prin metodele specifice), stabilirea obiectului impozabil şi a bazei impozabile.

Noţiunile „baza impozabilă”, „baza de calcul a impozitului” şi „materia impozabilă” sunt noţiuni similare, sinonime.

Obiectul impozabil”, sau „obiectul impunerii” îl reprezintă „materia supusă impunerii”, adică „materia impozabilă”, „baza impozabilă”.

La impozitele directe, cele mai frecvente „obiecte ale impunerii” sunt: veniturile (impozabile, din: salarii; pensii; prestări de servicii; închirieri; dobânzi; vânzări de imobile); profiturile; dividendele, averea (clădirile, terenurile).

La impozitele indirecte, cele mai frecvente „obiecte ale impunerii” sunt: vânzări de produse, lucrări şi servicii supuse accizelor şi taxei pe valoarea adăugată (t.v.a.); produsele, lucrările şi serviciile exportate şi/sau importate (supuse taxelor vamale, accizelor şi/sau t.v.a.).

Obiectul impozabil” poate fi sau nu acelaşi cu „baza impozabilă”.

Exemple de „obiecte impozabile” care corespund cu „baza impozabilă”: „venitul”, „profitul”, „dividendele”, „preţul”, „tariful”.

Exemple de „obiecte impozabile” care nu corespund cu „baza impozabilă”:

1. În cazul clădirilor deţinute de persoanele juridice, „obiectul impozabil” este „clădirea”, iar „baza impozabilă” o constituie „valoarea clădirii”. Impozitul pe clădirile deţinute de persoanele juridice se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

2. În cazul autovehiculelor, „obiectul impozabil” este „autovehiculul”, iar „baza impozabilă” o constituie „capacitatea cilindrică a autovehiculului”. Impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul prevăzut în Codul fiscal la art. 263 alin. (2).

În unele lucrări, în special universitare (în care se spune totul despre nimic) se întâlneşte şi noţiunea de „obiect al venitului bugetar” folosită cu următoarele sensuri: „obiect din care se obţin venituri bugetare”; „obiect supus obligaţiilor bugetare”; „obiect supus impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor obligaţii bugetare”.

De reţinut că noţiunea de „obiect al venitului bugetar” nu este folosită în niciunul dintre actele normative cu putere de lege apărute vreodată în ţara noastră, fapt pentru care această noţiune trebuie eliminată definitiv, atât din vorbirea curentă, cât şi din lucrările „pseudoştiinţifice”.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu