4 Decembrie, 2016

Autovehiculul folosit la transport de mărfuri fără forme legale se confiscă, chiar dacă este deţinut în leasing de cărăuş

Într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii introduse împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, a fost ridicată din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală. Excepţia, respinsă de Curtea Constituţională, este interesantă prin faptul că a fost ridicată de instanţa de judecată şi nu de petent, cum se întâmplă de obicei. Este de reţinut, de asemenea, motivaţia Curţii Constituţionale în respingerea ca neîntemeiată a dosarului cu care a fost sesizată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt criticate prevederile art. 220 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală, care impun confiscarea autovehiculului care a fost folosit la pretinsa săvârşire a contravenţiei prevăzute de art. 220 alin. (1) lit. k), fără a face distincţie după cum acesta este al contravenientului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lui. S-a susţinut că, astfel, se aduce atingere dreptului de proprietate al unui terţ, respectiv al societăţii de leasing căreia îi aparţine autovehiculul, care se află în situaţia suportării unei sancţiuni contravenţionale complementare fără a avea calitatea de participant la săvârşirea faptei prevăzute de legea contravenţională. Terţul proprietar al bunului a fost pus în situaţia de a suporta o sarcină exorbitantă prin confiscarea bunului proprietatea sa, iar simplul fapt că are o acţiune în regres împotriva utilizatorului pentru recuperarea prejudiciului nu este de natură a-i ameliora poziţia, în condiţiile în care rezultatul unui proces nu este şi nu poate fi unul cert. S-a mai susţinut că încheierea unui contract de leasing nu poate avea semnificaţia asumării riscului de către proprietarul autovehiculului în cazul încălcării legii contravenţionale de către utilizator, astfel că nu se poate reţine vreo culpă în sarcina primului, nici măcar culpa in eligendo, întrucât contractul nu se încheie în considerarea persoanei co-contractantului. În plus, au fost menţionate şi dispoziţiile art.118 alin. (1) lit. b) din Codul penal, care prevăd că sunt supuse măsurii de siguranţă a confiscării speciale “bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor”. Instanţa conchide că, în lipsa unei distincţii similare făcute de legea contravenţională, textul de lege criticat este neconstituţional.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 220 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală, care prevăd următoarele:

- Art. 220 alin. (2) lit. b):

“(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu:

[...]

b) confiscarea cisternelor, recipientelor şi a mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. k).”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a arătat că textul de lege criticat instituie sancţiunea complementară a confiscării cisternelor, recipientelor şi a mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. k), adică în cazul săvârşirii contravenţiei constând în: transportul de produse accizabile care nu sunt însoţite de documentul administrativ de însoţire a mărfii prevăzut la titlul VII din Codul fiscal sau transportul de produse accizabile pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, la codul NC sau la mijlocul de transport, precum şi transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poartă sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate.

Aşa cum s-a mai pronunţat anterior, asupra unei critici similare, Curtea a reţinut că proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii. Faptul că bunurile confiscate nu aparţin contravenientului, ci unei terţe persoane, în speţă societăţii de leasing, nu poate atrage ineficienţa acestei măsuri sancţionatorii a confiscării, având în vedere că art.44 alin. (9) din Constituţie prevede că “Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”, fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. Instanţa de contencios constituţional a reţinut că o altă interpretare referitoare la confiscarea bunurilor care nu aparţin contravenientului ar conduce la posibilitatea eludării cu uşurinţă a dispoziţiilor legale, deoarece de fiecare dată contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul că este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicită de transport ar putea continua. Totodată, finanţatorul proprietar al bunurilor respective, utilizate în mod ilicit, a încredinţat folosinţa bunului său, asumându-şi riscul ca activitatea utilizatorului să genereze un pericol pentru societate. Curtea a observat că, pentru a-şi recupera prejudiciul, acesta are la îndemână calea acţiunii în justiţie împotriva utilizatorului, în temeiul contractului de leasing încheiat cu acesta.

Respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate s-a făcut prin Decizia nr. 603/2011, al cărei text integral poate fi consultat în Monitorul oficial nr. 509 din 19 iulie a.c.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu