17 Aprilie, 2014

Autentificarea notarială a înscrisurilor

Share Button

Reglementarea materiei enunţate este cuprinsă în Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare.

Prin Legea nr. 77/2012, o sumă de dispoziţii din Legea notarilor publici – inclusiv cele privind activitatea în acest domeniu – urmează să fie modificate începând cu 1 ianuarie 2013.

Să mai menţionăm, în context, că Legea notarilor publici a mai fost, recent, modificată prin Legea nr. 60/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi urmează să mai fie modificată şi prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Secţiunea din lege privind autentificarea înscrisurilor urmează să fie modificată substanţial. În viitoarea redactare se precizează că înscrisul autentic notarial este cel întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de către notarul public ori de către personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, în forma şi în condiţiile stabilite prin lege. Autentificarea unui înscris se face cu respectarea următoarei proceduri: stabilirea identităţii părţilor; exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinutul actului; semnătura acestora şi data înscrisului.

Mandatarul. Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepţiile prevăzute de lege. În această situaţie, notarul public este obligat să verifice în Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora, iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de autentificare.

Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public este obligat să le întrebe dacă au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor. Exteriorizarea consimţământului se materializează prin semnătură.

Semnalăm dispoziţii noi potrivit cărora testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului public; notarul public se îngrijeşte de scrierea testamentului, pe care apoi îl citeşte testatorului sau, după caz, îl dă să îl citească, făcând menţiune expresă despre îndeplinirea acestor formalităţi. Dacă dispunătorul îşi redactase deja actul de ultimă voinţă, testamentul autentic îi va fi citit de către notarul public. După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voinţă, testamentul fiind apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentificare, de către notarul public.

Testatorul ştiutor de carte va solicita, printr-o cerere scrisă, autentificarea testamentului. În cazul în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul public trebuie să dea îndrumările necesare privind legalitatea, eficacitatea şi consecinţele actului de ultimă voinţă, după care va proceda la tehnoredactarea testamentului. În cazul în care testatorul nu prezintă un testament redactat, acesta îl va dicta notarului care va tehnoredacta testamentul după dictarea testatorului. După tehnoredactarea testamentului, acesta va fi citit de către notarul public şi, la cererea testatorului, i se va da spre citire şi acestuia.

După citire, testatorul va confirma că testamentul reprezintă ultima sa voinţă şi îl va semna. În cazul în care testatorul a fost asistat de către unul sau 2 martori, aceştia vor semna testamentul. După semnarea testamentului, notarul public va semna încheierea de autentificare a acestuia.

Martori-asistenţi. Prezenţa a 2 martori-asistenţi, ştiutori de carte este obligatorie dacă testatorul nu poate semna, martorii urmând să semneze.

În situaţiile speciale, când notarul public ia declaraţia de voinţă surdului, mutului sau surdomutului în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret, dar tot în prezenţa a 2 martori.

În cazul persoanei nevăzătoare, notarul public îi va citi actul înainte de a-i lua consimţământul.

În cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va lua consimţământul numai în prezenţa a 2 martori-asistenţi, această formalitate suplinind absenţa semnăturii părţii. Martorii-asistenţi vor fi identificaţi şi vor semna actul, iar în încheierea de autentificare se va face menţiunea că aceştia au fost prezenţi la citirea actului de către părţi sau, după caz, de către notarul public şi la luarea consimţământului.

NU poate fi martor-asistent persoana care nu a împlinit 18 ani, figurează în act ca parte sau ca beneficiar, din cauza unei deficienţe psihice sau fizice nu este aptă sau persoana care este neştiutoare de carte sau, din orice motiv, nu poate semna.

Arhivare. Actele autentice notariale se întocmesc într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva notarului public.

Exemplarul original al înscrisului autentificat, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în faţa notarului public de către părţi sau de către reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martorii-asistenţi, atunci când este cerută prezenţa lor, şi, după caz, de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi.

Duplicatul actului original. Părţile primesc un duplicat de pe actul original. Duplicatul actului notarial are forţa probantă prevăzută de lege ca şi originalul actului.

Înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.

Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa înscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Redactor la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Comentarii

  • Răspunde
    corina
    iulie 6 2012

    “Înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.”

    Cine ma poate lumina cu privire la aceasta fraza?

    Eu inteleg ca cel care autentifica inscrisul este Notarul Public.
    Tot el constata si falsul?
    Cu alte cuvinte daca sunt plecat din tara si la intoarcere gasesc o persoana, instalata in locuinta mea, care face dovada dobandirii cu acte in regula a locuintei mele, cum procedez?
    Probabil voi contesta autenticitatera actului notarial prin care persoana respectiva a devenit proprietarul locuintei mele.
    Ce fac? Merg la Notarul Public si-i spun ca actul este fals, da?
    El o sa-mi spuna ca nu, nu este fals.
    Daca cel autorizat prin lege sa constate falsul considera ca sesizarea mea este nejustificata se cheama ca am ramas fara proprietate cu acte in “regula” , da?
    Eu inteleg din aceasta fraza ca de fapt, instantaneu, toate proprietatile din Romania sunt la cheremul Notarilor Publici. Discutam cumva de legiferarea relatiei dintre Notarii Publici si falsificatori?
    Probabil o sa-mi spuneti ca pot face alte sesizari sau ma adresez instantelor de judecata.
    Aiurea! Aceasta fraza zice clar ca daca Notarul nu constata falsul, aia e.

    Evident, eu am dat un exemplu, situatiile tragice pot fi nenumarate.

    Astept cu interes orice explicatie.

    Multumesc!

    • Răspunde
      Admin LegeStart Blog
      iulie 17 2012

      Doar un avocat va fi în măsură să analizeze acte şi documente referitoare la situaţia de mai sus. Fiecare situaţie va avea nevoie de o analiză temeinică, iar ceea ce dvs. puneţi în discuţie nu se poate limita la o simplă constatare, dincolo de invocarea textului de reglementare legală care, prin însăşi natura lui, este unul de cuprindere generală.

  • Răspunde
    Ana Maria
    octombrie 24 2013

    se pot autentifica declaratii notariale daca declarantul are actul de identitate expirat?

Scrie un comentariu