7 Decembrie, 2016

Atenţie! Decesul unui lucrător NU determină stingerea dreptului său la concediul anual plătit!

Dreptul Uniunii se opune legislaţiilor şi practicilor naţionale care, în caz de deces al lucrătorului, exclud indemnizaţia financiară datorată pentru concediul anual plătit neefectuat. Astfel s-a pronunţat Curtea de Justiţie a UE (CJUE) prin hotărârea dată, în data de 12 iunie, în cauza C-118/13.

Reglementarea comunitară este dată de Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru. Directiva prevede că orice lucrător are dreptul la un concediu anual plătit de cel puţin patru săptămâni şi că această perioadă de concediu nu poate fi înlocuită cu o indemnizaţie financiară, cu excepţia cazului în care raportul de muncă încetează.

În dosarul examinat, domnul Bollacke a lucrat în cadrul întreprinderii K+K între 1 august 1998 şi 19 noiembrie 2010, data decesului său. Începând cu anul 2009, acesta a suferit de o boală gravă, din cauza căreia s-a aflat în incapacitate de muncă până la data decesului său. La data respectivă, domnul Bollacke cumulase 140,5 zile de concediu anual neefectuat.

Văduva domnului Bollacke a solicitat firmei K+K o indemnizaţie financiară corespunzătoare concediului anual neefectuat de soţul său. Întreprinderea a respins cererea, întrucât a manifestat îndoieli în legătură transmisibilitatea pe cale succesorală a indemnizaţiei financiare.

Sesizată cu cauza, Curtea de Apel pentru Litigii de Muncă din Germania a adresat Curţii de Justiţie a UE întrebări preliminare, solicitând acestei instituţii să se pronunţe asupra aspectului dacă dreptul Uniunii admite o legislaţie sau practici naţionale care prevăd, în cazul în care raportul de muncă încetează ca urmare a decesului lucrătorului, că dreptul la concediul anual plătit se stinge fără a conferi dreptul la o indemnizaţie financiară pentru concediul neefectuat. Acesta solicită de asemenea să se stabilească dacă respectivul beneficiu depinde de cererea prealabilă a lucrătorului.

În hotărârea pronunţată, Curtea aminteşte că dreptul la concediul anual plătit constituie un principiu de drept social de o importanţă deosebită şi că dreptul la concediul anual şi cel la plata datorată în acest temei constituie cele două aspecte ale unui drept unic.

Curtea a statuat deja că, în cazul în care raportul de muncă încetează, lucrătorul are dreptul la o indemnizaţie, pentru a evita situaţia în care acesta nu poate beneficia de dreptul la concediu. Dreptul Uniunii se opune unor dispoziţii sau practici naţionale în temeiul cărora nu este datorată nicio indemnizaţie financiară lucrătorului la încetarea raportului de muncă în condiţiile în care acesta, din cauza bolii sale, nu a putut să beneficieze de concediul său anual plătit.

Curtea subliniază că expresia „concediu anual plătit” are drept semnificaţie faptul că, pe durata concediului anual, remuneraţia lucrătorului trebuie menţinută.

Obţinerea unei compensări pecuniare în cazul în care raportul de muncă încetează din cauza decesului lucrătorului asigură efectul util al dreptului la concediu. Survenirea fortuită a decesului lucrătorului nu trebuie să determine, cu efect retroactiv, pierderea totală a dreptului la concediul anual plătit.

În consecinţă, Curtea declară că dreptul Uniunii se opune unor legislaţii sau unor practici naţionale care prevăd, în cazul în care raportul de muncă încetează ca urmare a decesului lucrătorului, că dreptul la concediul anual plătit se stinge fără a conferi dreptul la o indemnizaţie financiară pentru concediul neefectuat.

Pe de altă parte, Curtea declară că această indemnizaţie nu depinde de cererea prealabilă a persoanei interesate.

Hotărârea din 12 iunie 2014, în cauza C-113/2013 Gülay Bollacke/K + K Klaas & Kock B.V. & Co. K, a fost dată ca răspuns la întrebările preliminare adresate Curţii de Justiţie a UE de către instanta germană. Comunicatul de presă al CURIA reaminteşte că trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.

––––––––––––(P)––––––––––––

Lege5 Online
 vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.

Clienţii Lege5 Online
 au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.

Căutaţi dosare aflate în instanţă AICI.

caudosinst

Aflaţi mai multe despre Lege5 Online de AICI. De asemenea, Lege5 este disponibil şi în variantele Desktop şi Mobile.

Foto articol: Free Images

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu