7 Decembrie, 2016

Articolul săptămânii: „Discriminarea este o boală”

Astăzi vă prezentăm un articol referitor la discriminare, aşa cum apare termenul în legislaţia românească.

Potrivit Ordonanţei de Guvern nr. 137 (r. 1) din 31 august 2000, publicată în Monitorul Oficial 99 din 8 februarie 2007 , discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Potrivit actului normativ, principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:

a) dreptul la un tratament egal în faţa instanţelor judecătoreşti şi a oricărui alt organ jurisdicţional;

b) dreptul la securitatea persoanei şi la obţinerea protecţiei statului împotriva violenţelor sau maltratărilor din partea oricărui individ, grup sau instituţie;

c) drepturile politice, şi anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viaţa publică şi de a avea acces la funcţii şi demnităţi publice;

d) drepturile civile, în special:

(i) dreptul la libera circulaţie şi la alegerea reşedinţei;

(ii) dreptul de a părăsi ţara şi de a se întoarce în ţară;

(iii) dreptul de a obţine şi de a renunţa la cetăţenia română;

(iv) dreptul de a se căsători şi de a-şi alege partenerul;

(v) dreptul de proprietate;

(vi) dreptul la moştenire;

(vii) dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie;

(viii) dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare;

(ix) dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere;

(x) dreptul de petiţionare;

e) drepturile economice, sociale şi culturale, în special:

 i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare;

(ii) dreptul de a înfiinţa sindicate şi de a se afilia unor sindicate;

(iii) dreptul la locuinţă;

 (iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială şi la servicii sociale;

(v) dreptul la educaţie şi la pregătire profesională;

(vi) dreptul de a lua parte, în condiţii de egalitate, la activităţi culturale şi sportive;

 f) dreptul de acces la toate locurile şi serviciile destinate folosinţei publice.

Precizare importantă: Orice persoană fizică sau juridică are obligaţia să respecte principiile enunţate mai sus.

Cum eliminăm toate formele de discriminare?

1. Prin prevenirea oricăror fapte de discriminare, instituind unele măsuri speciale, inclusiv unele acţiuni afirmative, pentru protecţia persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea şanselor.

2. Prin mediere, soluţionând pe cale amiabilă conflictele apărute în urma săvârşirii unor acte/fapte de discriminare.

3. Prin sancţionarea  oricărui comportament discriminatoriu.

Comportamentul discriminatoriu atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, în condiţiile legii.

Dispoziţiile Ordonanţei nr. 137/2000  se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte:

a) condiţiile de încadrare în muncă, criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare, accesul la toate formele şi nivelurile de orientare, formare şi perfecţionare profesională;

b) protecţia şi securitatea socială;

c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri şi facilităţi;

d) sistemul educaţional;

e) asigurarea libertăţii de circulaţie;

f) asigurarea liniştii şi ordinii publice;

g) alte domenii ale vieţii sociale.

Astăzi vom vorbi despre discriminarea la locul de muncă, urmând ca săptămâna viitoare să abordăm şi alte subiecte tot pe tema discriminării.

Potrivit  art. 5 din Ordonanţa de Guvern nr. 137/2000, constituie contravenţie condiţionarea participării la o activitate economică a unei persoane ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenenţa sa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv de convingerile, de sexul sau orientarea sexuală, de vârsta sau de apartenenţa sa la o categorie defavorizată.

De asemenea, conform art. 6 din O.G. nr. 137/2000, constituie contravenţie discriminarea unei persoane pentru motivul că aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă şi protecţie socială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii:

a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă;

b) stabilirea şi modificarea atribuţiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului;

c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul;

d) formarea, perfecţionarea, reconversia şi promovarea profesională;

e) aplicarea măsurilor disciplinare;

f) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta;

g) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.

În acelaşi timp, constituie contravenţie refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja în muncă o persoană pentru motivul că aceasta aparţine unei anumite rase, nationalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate ori din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Totodată, în actul normativ prezentat de noi,  se precizează că reprezintă contravenţie condiţionarea ocupării unui post prin anunţ sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia, de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, de vârsta, de sexul sau orientarea sexuală, respectiv de convingerile candidaţilor.

Conform legii, persoanele fizice şi juridice cu atribuţii în medierea şi repartizarea în muncă trebuie să aplice un tratament egal tuturor celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă. De asemenea, ei trebuie să asigure tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă accesul liber şi egal la consultarea cererii şi ofertei de pe piaţa muncii, la consultanţă cu privire la posibilităţile de ocupare a unui loc de muncă şi de obţinere a unei calificări. Nu în ultimul rând, ei trebuie să refuze sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajaţilor. În acest sens, angajatorii vor asigura confidenţialitatea datelor privitoare la rasa, naţionalitatea, etnia, religia, sexul, orientarea sexuală sau a altor date cu caracter privat care privesc persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.

Nu în ultimul rând, constituie contravenţie, conform O.G. nr. 137/2000, discriminarea angajaţilor de către angajatori, în raport cu prestaţiile sociale acordate, din cauza apartenenţei angajaţilor la o anumită rasă, naţionalitate, origine etnică, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori pe baza vârstei, sexului, orientării sexuale sau convingerilor promovate de ei.

Sursa: Monitorul Oficial

* Citatul din titlu aparţine lui Roger Staubach, fost atlet american, actualmente om de afaceri.

Despre autor  ⁄ Ioana Popa

Ioana Popa este redactor la LegeStart din anul 2011. A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

Fara comentarii

Scrie un comentariu