6 Decembrie, 2016

Administratorul judiciar în procedura insolvenţei

În lumina reglementărilor Legii nr. 85/2006, administratorul judiciar ocupă un rol foarte important în procedura insolvenţei.

Administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, desemnat să exercite atribuţiile stabilite de lege în sarcina sa în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare.

În conformitate cu dispoziţiile legii, practicienii în insolvenţă interesaţi vor depune la dosar o ofertă de preluare a poziţiei de administrator judiciar în dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calităţii de practician în insolvenţă şi o copie de pe poliţa de asigurare profesională.

În ofertă, practicianul în insolvenţă interesat va putea arăta şi disponibilitatea de timp şi de resurse umane, precum şi experienţa generală sau specifică, necesară preluării dosarului şi bunei administrări a cazului.

În cazul în care nu există nici o astfel de ofertă, judecătorul sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, un practician în insolvenţă ales în mod aleatoriu din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă.

În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator sau pot confirma administratorului judiciar, desemnat provizoriu de către judecătorul sindic.

Împotriva deciziei creditorilor de numire a administratorului /lichidatorului se poate face contestaţie în termen de trei zile de la numire.

Toate contestaţiile făcute în acest termen vor fi soluţionate, în regim de urgenţă, printr-o singură încheiere de către judecătorul sindic, respingâdu-le şi desemnând astfel administratorul judiciar sau admiţându-le şi solicitând creditorilor desemnarea unui alt administrator/lichidator.

Înainte de a fi desemnat, administratorul judiciar trebuie să facă dovada asigurării de răspundere profesională. Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinţa activităţii administratorului pe perioada exercitării atribuţiilor sale.

În noua reglementare, pentru prima dată, textul de lege stabileşte că deciziile privind oportunitatea măsurilor luate în cadrul procedurii aparţin practicianului, judecătorul-sindic putând să le verifice numai cu privire la legalitate.

Aceste dispoziţii vor atrage o mai mare răspundere în deciziile practicianului, pentru că acestea nu vor putea fi atacate sub aspectul oportunităţii în faţa judecătorului-sindic.

Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, sunt stabilite conform art.20 din Legea nr. 85/2006:

a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 şi 35 şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

c) întocmirea actelor prevăzute la art. 28 alin. 1, în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;

d) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 94;

e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

f) conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;

g) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;

h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

k) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;

l) încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;

m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;

n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta.

Judecătorul-sindic poate decide doar cu privire la atribuţii suplimentare, conform art. 20 alin. 2 sau la atribuţii provizorii potrivit art. 1 lit. c din lege.

Conform art. 23 din legea privind procedura insolvenţei, lichidatorul poate desemna anumite persoane de specialitate în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale.

Asupra numirii acestor persoane, precum şi asupra remuneraţiilor ce se vor acorda  va decide comitetul creditorilor, cu excepţia cazurilor în care va fi stabilit că remuneraţiile vor fi achitate din fondul constituit în condiţiile art. 4 din lege, când numirea şi nivelul remuneraţiilor se aprobă de către judecătorul sindic.

La fiecare termen de continuare a procedurii, administratorul judiciar va prezenta judecătorului-sindic un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Baza de raportare este luna întreagă, raportul putând cuprinde mai multe luni.

Împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, sau orice altă persoană interesată, pot face contestaţie.

Contestaţia se face în faţa judecătorului sindic în termen de 5 zile de la data depunerii raportului administratorului judiciar şi va fi soluţionată de către acesta în termen de 10 zile de la data înregistrării ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor.

Înlocuirea administratorului judiciar poate fi dispusă pentru motive temeinice, iar hotărârea judecătorului sindic trebuie să fie motivată.

Ca o noutate, actuala reglementare prevede că înlocuirea administratorului judiciar poate fi dispusă din oficiu sau la cererea creditorilor.

De asemenea, Legea nr. 85/2006 reglementează şi cazurile în care administratorul judiciar poate fi sancţionat.

Astfel, administratorul care, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte cu întârziere atribuţiile poate fi sancţionat cu amendă judiciară de la 1000 la 5000 lei.

Practicianul în insolvenţă care refuză numirea judecătorului sindic are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei de numire, să notifice instanţei refuzul său.

Sancţiunea încălcării acestui termen este amenda judiciară de la 500 la 1000 lei.

În cazul în care, prin neîndeplinirea obligaţiilor ce îi revin, administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, acesta va putea fi obligat la plata de daune, la cererea oricărei persoane interesate.

Despre autor  ⁄ Redacţia

Materialele semnate de redacţia LegeStart reprezintă un efort comun de vă oferi informaţii de interes general din multiple domenii, strânse de echipă sau prezentate de partenerii noştri.

Fara comentarii

Scrie un comentariu