10 Decembrie, 2016

Administrarea societăţilor comerciale în sistemul unitar

A. Consiliul de administraţie

Conform art. 137 din Legea nr. 31/1990, în societăţile comerciale în care sunt numiţi mai mulţi administratori, aceştia vor forma un consiliu de administraţie.

În acest caz, numărul administratorilor trebuie să fie impar.

Pentru societăţile pe acţiuni, cu excepţia microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici aşa cum sunt definite prin art. 4 alin. 1 lit. a şi b din Legea nr. 346/2004, ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare, legea impune constituirea unui consiliu de administraţie format din cel puţin trei membri.

Primii membri ai consiliului de administraţie sunt numiţi prin actul constitutiv. Ulterior, administratorii vor fi nominalizaţi de către membrii consiliului de administraţie sau de către acţionari şi vor fi desemnaţi de către adunarea generală ordinară a acţionarilor.

O noutate adusă de legiuitor prin Legea nr. 441/2006 o constituie modificarea raportului dintre administrator şi societate. Astfel, în noua reglementare, administratorul nu mai poate încheia cu societatea un contract de muncă, relaţia dintre aceştia fiind reglementată conform regulilor contractului de mandat.

În situaţia în care, la momentul numirii în funcţie, administratorul are încheiat cu societatea un contract de muncă, acesta se va suspenda pe durata mandatului, conform art. 1371 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 1381 din lege, în situaţia în care consiliul de administraţie deleagă conducerea societăţii către mai mulţi directori, majoritatea membrilor consiliului de administraţie va fi formată din administratori neexecutivi. Administratorii neexecutivi sunt acei membri ai consiliului de administraţie care nu au fost numiţi directori.

Prin actul constitutiv sau printr-o hotărâre a adunării generale a asociaţilor poate fi stabilit un număr al membrilor consiliului de administraţie ce trebuie să fie independenţi.

În sensul legii, un administrator nu este considerat independent, în special dacă este sau a fost în ultimii 5 ani director sau salariat al societăţii sau al unei societăţi controlate de către aceasta, dacă a primit de la societate o altă remuneraţie sau alte avantaje financiare decât cele care corespund calităţii sale de administrator, dacă este un acţionar semnificativ al societăţii, dacă are sau a avut în ultimul an relaţii de afaceri cu societatea ori cu o societate controlată de aceasta, dacă este sau a fost în ultimii trei ani salariat al auditorului societăţii sau al unei societăţi controlate, dacă este director într-o societate în care un director al societăţii este administrator neexecutiv, dacă a fost administrator neexecutiv al societăţii mai mult de trei mandate şi dacă este soţ sau rudă până la gradul IV inclusiv cu un director al societăţii sau cu una dintre persoanele arătate în situaţiile anterioare.

Consiliul de administraţie alege dintre membrii săi un preşedinte, în situaţia în care, prin actul constitutiv, nu se prevede că acesta este ales de adunarea generală ordinară. Mandatul preşedintelui nu poate depăşi durata mandatului sau de administrator.

Preşedintele poate fi revocat din funcţie numai de organul care l-a numit.

Preşedintele veghează la buna funcţionare a societăţii, coordonează activitatea consiliului şi raportează cu privire la aceasta adunării generale a acţionarilor.

În situaţia în care presedintele se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita funcţia, consiliul va desemna un alt administrator care să îndeplinească funcţia de preşedinte pe durata respectivă.

Consiliul de administraţie poate crea comitete consultative, formate din cel puţin doi membri ai consiliului şi însărcinate cu efectuarea de investigaţii şi recomandări pe diferite domenii de activitate, precum auditul, remunerarea personalului sau nominalizarea de candidaţi pentru diferite posturi.

Cel puţin un membru al comitetului de audit trebuie să fie administrator neexecutiv independent.

Comitetul de remunerare este format numai din administratori neexecutivi. Comitetul de audit este format doar din administratori neexecutivi, iar cel puţin unul dintre ei trebuie să aiba experienţă în aplicarea principiilor contabile sau în auditul financiar.

În situaţia în care societatea face obiectul unei obligaţii legale de auditare, crearea unui comitet de audit este obligatorie.

Comitetele vor înainta consiliului de administraţie, în mod regulat, rapoarte ale activităţii lor.

Consiliul de administraţie se întruneşte cel puţin o dată la trei luni. Preşedintele este cel care convoacă consiliul, stabileşte ordinea de zi şi prezidează întrunirea.

Consiliul poate fi, de asemenea, convocat la cererea motivată a cel puţin doi membri ai săi sau a directorului general. În acest caz ordinea de zi va fi stabilită de către autorii cererii.

Convocarea pentru întrunirea consiliului va fi transmisă administratorilor cu suficient timp înainte de data întâlnirii şi va cuprinde data, locul unde se va ţine sedinţa şi ordinea de zi.

Dacă sunt chemaţi, directorii, cenzorii sau auditorii interni sunt obligaţi să participe la orice întrunire a consiliului. Ei nu au drept de vot, cu excepţia directorilor care sunt şi administratori.

Consiliul de administraţie decide prin votul majorităţii membrilor prezenţi, excepţie făcând decizia de numire sau revocare a preşedintelui consiliului care se ia cu majoritatea membrilor.

Preşedintele consiliului de administraţie are votul decisiv în caz de paritate de voturi, dacă nu este altfel stabilit prin actul constitutiv. Preşedintele consiliului, care este în acelaşi timp şi director al societăţii, nu va putea avea drept de vot decisiv.

Dacă preşedintele se află în imposibilitate de a participa la vot, consiliul va alege un preşedinte de şedinţa care va avea aceleaşi drepturi ca şi preşedintele.

În caz de paritate de voturi, dacă preşedintele nu beneficiază de vot decisiv, propunerea supusă votului va fi respinsă.

În cazuri excepţionale, justificate de urgenţa situaţiei, deciziile consiliului de administraţie pot fi luate prin votul unanim exprimat în scris, fără a mai fi necesară întrunirea consiliului. Sunt exceptate de la această procedură deciziile referitoare la situaţiile financiare anuale ori la capitalul autorizat.

Participarea la reuniunile consiliului poate avea loc şi prin intermediul mijloacelor de comunicare, dacă această procedură este acceptată prin actul constitutiv. Tot prin actul constitutiv, pot fi limitate deciziile care pot fi luate în astfel de condiţii sau poate fi prevăzut dreptul unui număr determinat de membri de a se opune acestei proceduri.

Un administrator are obligaţia de a se abţine de la vot în situaţia în care este interesat, direct sau indirect, într-o operaţiune supusă deliberării, sau sunt interesate soţul, rudele sau afinii până la gradul IV inclusiv.

Această interdicţie este înlăturată în situaţia în care obiectul votului îl constituie oferirea spre subscriere către soţul, ruda sau afinul au până la gradul IV inclusiv de acţiuni sau obligaţiuni ale societăţii, ori acordarea unui împrumut sau constituirea unei garanţii în favoarea societăţii.

În caz de vacanţă a unuia sau a mai multor posturi de administrator, dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel, consiliul de administraţie procedează la numirea unor administratori provizorii, până la întrunirea adunării generale ordinare a acţionarilor.

În cazul în care administratorii nu îşi îndeplinesc obligaţia de a convoca adunarea generală, orice parte interesată se poate adresa instanţei pentru a desemna persoana însărcinată cu convocarea adunării generale ordinare a acţionarilor, care să facă numirile necesare.

Pentru această situaţie, de fapt, constatăm două aspecte de noutate stabilite de legiuitori. Astfel, constatăm că, în caz de vacanţă a administratorilor, numirea administratorilor provizorii cade în compentenţa exclusivă a consiliului de administraţie, fără a mai fi necesară şi prezenţa cenzorilor, aşa cum cereau imperativ dispoziţiile art. 156 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.

Considerăm că se impunea o asemenea prevedere, în practică existând mai multe probleme cu privire la participarea cenzorilor la sedinţa de numire a administratorilor provizorii.

După opinia noastră, este oportun ca administratorii, care se pot întruni într-un mod mai operativ şi care cunosc mai bine calităţile profesionale ale persoanelor din cadrul societăţii care pot îndeplini funcţia de administrator, să decidă cu privire la numirea unui administrator provizoriu; şi aceasta, cu atât mai mult cu cât, oricum, din dispoziţiile legale citate, cenzorii nu aveau un drept de vot la aceste sedinţe (ei pot însă cere instanţei desemnarea persoanei însărcinate cu convocarea adunării generale, potrivit celor expuse mai jos).

A doua noutate foarte importantă constă în posibilitatea pe care o acordă legea oricărei persoane interesate de a iniţia convocarea adunării generale pentru completarea consiliului de administraţie în caz de vacanţă, atunci când administratorii nu o fac.

Trebuie precizat însă că, doar instanţa, la cererea persoanei interesate, poate desemna o persoană pe care să o însărcineze cu convocarea adunării generale ordinare a acţionarilor, care să facă numirile necesare şi, totodată, să propună şi administratorul care va ocupa locul vacant în consiliu.

Apoi, observăm că sesizarea instanţei în acest sens o poate face doar persoana interesată, astfel că, pentru a putea fi admisă o altfel de cerere, trebuie făcută dovada interesului.

Consiliul de administraţie are obligaţia generală de a efectua toate actele necesare realizării obiectului de activitate al societăţii, însă legea prevede în mod limitativ anumite competenţe de bază care nu pot fi delegate directorilor, şi anume:

a) stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare ale societăţii;

b) stabilirea sistemului contabil şi de control financiar şi aprobarea planificării financiare;

c) numirea şi revocarea directorilor şi stabilirea remuneraţiei lor;

d) supravegherea activităţii directorilor;

e) pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acţionarior şi implementarea hotărârilor acesteia;

f) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei societăţii, potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Consiliul de administraţie va putea să încheie acte juridice în numele şi în contul societăţii, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acţionarilor, dată în condiţiile art. 115 din Legea nr. 31/1990.

Prin conduita lor, membrii consiliului de administraţie vor exercita mandatul cu respectarea principiilor de confidenţialitate, cu loialitate şi în interesul societăţii.

Astfel, administratorii vor lua orice decizie de afaceri doar în momentul în care sunt îndreptăţiţi să considere că aceasta este în interesul societăţii. Prin decizie de afaceri vom înţelege, în sensul prezentei legi, orice decizie de a lua sau a nu lua anumite măsuri cu privire la administrarea societăţii.

În ce priveşte îndeplinirea obligaţiei de confidenţialitate, legea arată că membrii consiliului de administraţie nu au voie să divulge informaţiile confidenţiale şi secretele de afaceri ale societăţii, la care au acces în calitatea lor de administratori, obligaţie care le revine şi după încetarea mandatului de administrator.

Legea instituie expres această îndatorire în sarcina administratorilor, urmând ca limitele, conţinutul şi durata obligaţiei să fie stabilită în concret prin contractul de administrare.

În lumina reglementărilor actuale, consiliul de administraţie reprezintă societatea în raporturile cu terţii şi în justiţie. În lipsa altor precizări în actul constitutiv, preşedintele consiliului este cel care reprezintă societatea. Însă prin actul constitutiv, pe lângă preşedinte mai pot fi numiţi unul sau mai mulţi administratori care să reprezinte societatea, împreună sau în mod individual. Această clauză va fi opozabilă terţilor.

În situaţia în care puterea de conducere a societăţii este delegată directorilor, atunci directorul general va reprezenta societatea.

În toate aceste cazuri, legea impune publicitatea numelor persoanelor împuternicite să reprezinte societatea şi a felului în care acţionează (împreună sau separat) prin înregistrarea acestora la registrul comerţului.

Administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală ordinară a acţionarilor, însă dacă revocarea a fost făcută fără justa cauza, aceştia vor fi îndrepăţiţi la plata unor daune interese.

Vechea reglementare excludea în mod expres dreptul administratorilor de a ataca hotărârea adunării generale referitoare la revocarea lor din funcţie (art.132, alin. 4 din Legea nr. 31/1990), astfel că, în lipsa unor prevederi derogatorii speciale, administratorul nu putea solicita instanţei nici anularea hotărârii, dar nici pretinderea unor daune pentru o revocare fără justa cauza.

Imposibilitatea atacării hotărârii care are ca obiect revocarea din funcţie a administratorului este menţinută şi de noua reglementare însă legea prevede, în prezent, că administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese în cazul revocării sale din funcţie fără justa cauza, daune-interese care pot fi obţinute în urma unei negocieri directe cu societatea sau, în cazul în care societatea refuză plata de bună voie a acestora, doar pe cale judecătorească.

Legiuitorul a reglementat astfel calitatea procesuală activă a administratorului în formularea unei cereri introductive având ca obiect pretinderea de daune-interese pentru revocarea sa fără justa cauza, rămânând însă să dovedească producerea prejudiciului care să-l îndreptăţească la primirea sumelor de bani cu titlu de daune-interese, precum şi întinderea acestuia, potrivit regulilor generale consfinţite prin art. 1169 C. Civil.

B. Directorii

Consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general.

Directorii pot proveni conform legii din rândul membrilor consiliului de administraţie. Dacă este prevăzut prin actul constitutiv sau printr-o hotărâre ulterioară a adunării generale, preşedintele consiliului de administraţie poate fi numit director general.

În înţelesul legii societăţilor comerciale este numită director persoana căreia consiliul de administraţie i-a delegat atribuţii de conducere. Orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat, va fi exclusă de la aplicarea normelor prezentei legi.

Poate fi numit director persoana fizică ce îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi fondator. Raporturile dintre director şi societate vor fi reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de legea societăţilor comerciale.

Directorul nu va putea să îndeplinească, fără autorizarea consiliului de administraţie, calitatea de director, administrator, membru al directoratului ori al consiliului de supraveghere, cenzor sau, după caz, auditor intern ori asociat cu răspundere limitată în alte societăţi concurente sau cu acelaşi obiect de activitate, şi nu poate exercita acelaşi comerţ pe cont propriu sau pe contul altei persoane, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.

Conform legii, directorii vor respecta, în îndeplinirea atribuţiilor de conducere ce le-au fost delegate, toate competenţele stabilite de lege sau de actul constitutiv în sarcina consiliului de administraţie şi adunării generale.

Remuneraţia directorilor este stabilită de consiliul de administraţie, între limitele generale fixate de actul constitutiv sau de adunarea generală a acţionarilor.

Remuneraţia directorilor este asimilată, din punct de vedere fiscal, veniturilor din salarii şi se impozitează ca atare.

Orice altă formă de creditare a directorilor de către societate este strict interzisă de lege.

Directorul general este cel care are putere de reprezentare a societăţii, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.

Modul de organizare a activităţii directorilor este stabilită prin actul constitutiv sau prin decizie a consiliului de administraţie. Orice administrator poate solicita informaţii cu privire la conducerea societăţii. Directorii au obligaţia de a informa consiliul de administraţie asupra activităţii întreprinse.

Directorii sunt obligaţi să participe la toate adunările generale ale acţionarilor.

Directorii pot fi revocaţi oricând din funcţie de către consiliul de administraţie, însă dacă revocarea intervine fără justa cauza, aceştia sunt îndreptăţiţi la plata de daune interese.

Directorii sunt răspunzători pentru îndeplinirea îndatoririlor lor.

Acţiunea în răspundere îndreptată împotriva directorilor este supusă dispoziţiilor art. 155 şi 1551 din Legea nr. 31/1990 modificată.

Despre autor  ⁄ Redacţia

Materialele semnate de redacţia LegeStart reprezintă un efort comun de vă oferi informaţii de interes general din multiple domenii, strânse de echipă sau prezentate de partenerii noştri.

Fara comentarii

Scrie un comentariu