8 Decembrie, 2016

Adevărata „Noapte a cărţilor deschise” sau 180 de secunde de inspiraţie pentru Nenea Iancu

* Coordonate

România, Bucureşti, Centrul vechi al capitalei, considerat un centru al socializării şi un reper în viaţa bucureşteanului, la un apus de soare cultural, cu ocazia Zilei Mondiale a Cărţilor, 23 aprilie 2013.

* Iniţiativă

Editura Litera şi Ziarul „Ring” celebrează evenimentul într-un mod inedit – peste 4.000 de cărţi deschise şi desfăşurate pe strada Lipscani, aflate la dispoziţia românilor însetaţi de cultură. Fiecare dintre vizitatorii care se plimbau pe culoarul realizat din cărţile deschise puteau alege o operă cu care să plece acasă (material de citit în metrou). Pe cărţi se aflau mici lanterne care luminau simbolic calea spre educaţie şi cunoştinţe. Mii de oameni care au plecat acasă cu un zâmbet în plus, colorat de litere, frumuseţea cuvintelor şi liniştea lecturii.

Sau cel puţin asta ar fi trebuit să se întâmple.

* Adevărata Noapte a cărţilor deschise

Printre terasele pline ochi, mirosul de cafea, bere, tutun şi shaorma, un val de oameni mărşăluieşte glorios spre luptă. Ochii le sunt luminaţi, paşii uşori şi glasurile vesele. Armata se tot strânge, câtă frunză, câtă iarbă şi, pentru o clipă, mă gândesc că românul mai are o şansă. Doar că în curând mă simt pe platoul de bătălie/filmare al spartanilor. Spiritul geto-dacic e prea blând pentru ce s-a întâmplat aseară, eroii de la Termopile fiind un mult mai bun termen comparativ.

* Oina cu cărţi

Sportul naţional al românilor s-a transformat într-un fel de oină adaptată la contextul economic (şi totuşi nu îmi pot imagina cât de mulţi bani poţi scoate pe o carte vândută). Români, buluc la cărţi! Sau pe ele, nu contează!

Cărţi călcate în picioare, copii împinşi, copii care în haosul creat s-au pierdut de însoţitori, oameni veniţi cu rucsacuri şi pungi de Carrefour goale, dar care au părăsit scena pline. Nu ştim sigur dacă persoanele în cauză pur şi simplu s-au aflat la locul (ne)potrivit, în momentul (ne)potrivit, sau intenţiile au fost premeditat altele.

Noaptea cărţilor deschise a durat – cronometrat – 180 de secunde. Trei minute care au lăsat senzaţia că toate bibliotecile, librăriile, centrele de carte nu au existat fizic până în acel moment. Oamenii intrau pentru prima dată în contact cu o noţiune atât de abstractă care căpătase brusc formă.

Pe principiul „ce e gratis, e bun”, chiar dacă nu ne trebuie, chiar dacă aceste cărţi vor fi aruncate, în cea mai fericită situaţie, într-un colţ de cameră. Asta în cazul în care nu devin materie primă pentru întreţinerea focului de grătar făcut în faţa blocului.

* Lumina e scumpă

Pentru naţia noastră mioritică, nici nu mă aşteptam la altceva decât îmbulzeală. Fascinant e faptul că, mai întâi nu au fost luate cărţile, ci lanternele de buzunar puse pe cărţi. Enel România să ia aminte, aşa se face publicitate! Iar românul e avid de cultură, statul tot creşte preţul energiei electrice, şi cum să mai citească săracul pe întuneric? Ne luăm o lanternă. Sau zece. Aaa, stai, trebuia să luăm şi cărţi.

* Victimele culturii

Nu generalizăm. Au fost mulţi oameni decenţi, cu bun-simţ, care au stat răbdători pe margine, marea majoritate privind cu un zâmbet amar la ce se petrece. Câţiva au reuşit să ia şi câte o carte – UNA. Nu am înţeles tinerii de 25 de ani care „măturaseră” de pe jos cărţi pentru copii, iar la 3 m distanţă, copii care nu prinseseră cărţi, lângă bunici debusolaţi. Nu am înţeles multe.

Dar cred că organizatorii au ştiut ei ceva până la urmă şi nouă nu au vrut să ne spună. Am remarcat multe lucrări de istorie culturală şi evoluţie a civilizaţiei. Dacă a fost vreun mesaj subliminal asta cu evoluţia civilizaţiei, e greu tare de surprins.

* Best-seller şi box-office

Nu mă îndoiesc că Nenea Iancu ar mai fi putut să scrie o operă cum doar el ştie (sursă de inspiraţie a fost berechet), dar cine să o citească? Sergiu Nicolaescu ar mai fi regizat un film de colecţie pe acest subiect, iar Amza Pellea ar fi făcur un rol magistral în noua peliculă, doar că de data aceasta valiza ar fi fost înlocuită cu punga de Carrefour, banii cu cărţile, iar prazul şi brânza cu berea şi Irish Coffee-ul de la terasa din colţ.

Poate nepoţii mei vor prinde şi ei un astfel de eveniment, dar unde un Cărtărescu, un Paler, un Pleşu nu vor fi călcaţi în picioare.

Iar eu să spun „pe vremea mea… nu a fost aşa. Acum e mai bine!”.

Despre autor  ⁄ Elena Hogaş

Elena Hogaş este redactor la Legestart.ro. Este absolventă a Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA). Contact: elena.hogas@indaco.ro

Fara comentarii

Scrie un comentariu