9 Decembrie, 2016

Actele normative prin care s-a reglementat calculul majorărilor/dobânzilor pentru obligaţiile datorate bugetului de stat după 1 ianuarie 2006

Începând cu 1 ianuarie 2006, majorările de întârziere se calculează cu cota prevăzută prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

* Primul act normativ prin care s-a reglementat, începând cu 1 ianuarie 2006, cota cu care se calculează majorările de întârziere, a fost Legea nr. 210 din 4 iulie 2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial  nr. 580 din  5 iulie 2005, prin care se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. III – Începând cu data de 1 ianuarie 2006, art. 115 din Codul de procedură fiscală se modifică şi va avea următorul cuprins:

Articolul 115. Majorări de întârziere

(1) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.[…]

(5) Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

Art. IV – (1) La data de 1 ianuarie 2006 se abrogă art. 120 din Codul de procedură fiscală.

(2) În toate actele normative în care se face referire la noţiunile de dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere aceste noţiuni se înlocuiesc cu noţiunea de majorări de întârziere.”

Deosebit de important este de reţinut şi următorul aspect:

Legea nr. 210/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial  nr. 580 din 5 iulie 2005, iar Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost republicată (pentru a II-a oară) în Monitorul Oficial  nr. 863 din 26 septembrie 2005, deci la două luni şi jumătate de la publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 210/2005.

Faptul că prevederile art. III şi art. IV din Legea nr. 210/2005 intrau în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006 a făcut ca prevederile art. III şi art. IV din Legea nr. 210/2005 să nu fie încorporate în forma republicată pentru a II-a oară a O.G. nr. 92/2003.

Acest lucru a generat, după 1 ianuarie 2006, numeroase erori în stabilirea cotei cu care se datorează majorările de întârziere (întrucât în forma republicată pentru a II-a oară a O.G. nr. 92/2003 nu era prevăzută cota de majorări de 0,1%).

Pentru a se elimina asemenea serioase neajunsuri în interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale considerăm că, în asemenea cazuri, ar trebui să se facă, printr-o notă de subsol la articolele respective, precizările ce se impun.

* Al doilea act normativ prin care s-a reglementat cota cu care se datorează majorările de întârziere a fost Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39 din 21 aprilie 2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial  nr. 278 din 28 aprilie 2010, în vigoare de la data de 1 iulie 2010, prin care se prevede:

»8. La titlul VIII, denumirea capitolului III se modifică şi va avea următorul cuprins:

„CAPITOLUL III

Dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere.

[…]Art. 120. Dobânzi

[…](7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.”.«

Prin O.U.G. nr. 39/2010 se înlocuieşte noţiunea de „majorări de întârziere” cu noţiunea de „dobânzi”, cu toate că noţiunea de „majorări de întârziere” se menţine în Codul fiscal în unele prevederi prin care se reglementează impozitele şi taxele locale.

Efectiv nici în O.G. nr. 92/2003 şi nici în Normele metodologice de aplicare a acesteia nu există:

a) definiţii clarificatoare ale noţiunilor de „majorări de întârziere” şi de „dobânzi”, respectiv când se foloseşte una dintre aceste noţiuni şi când se foloseşte alta;

b) o concepţie unitară în folosirea acestor noţiuni.

Într-un alt material se tratează (distinct) problema eliminării teribilistelor şi fluctuantelor prevederi legale prin care (1) noţiunea de majorări de întârziere s-a înlocuit cu noţiunile de dobânzi, (2) noţiunea de dobânzi s-a înlocuit cu noţiunea de majorări de întârziere, (3) aceste înlocuiri iraţionale, fără logică, fără explicaţii, fără justificări au loc periodic (fluctuând precum un ştergător de parbriz).

* Al treilea act normativ prin care s-a reglementat cota cu care se datorează majorările de întârziere a fost Legea nr. 46 din  4 aprilie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial  nr. 245 din  7 aprilie 2011, în vigoare de la data de 10 aprilie 2011, prin care se prevede:

»ARTICOL UNIC.

Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39 din 21 aprilie 2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2010, cu următoarea modificare:

- La articolul I punctul 10 articolul 120, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.”«

Începând cu data de 10 aprilie 2011, alin. (7) al art. 120 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală are următorul cuprins (sublinierile ne aparţin):

„Art. 120. Dobânzi

(1) Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(2) Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi până la data stingerii acesteia inclusiv.

(3) În situaţia în care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniţial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii acesteia inclusiv.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datorează dobânzi după cum urmează:

a) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător;

b) pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmăribile, până la data trecerii în evidenţa separată, potrivit prevederilor art. 176.

(5) Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelor reprezentând eventuale diferenţe între impozitul pe profit plătit la data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere întocmite pe baza situaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(6) Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venit, se datorează dobânzi după cum urmează:

a) pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăţi anticipate se calculează până la data plăţii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;

b) dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora inclusiv;

c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăţi anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător.

(7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.”

Stabilirea corectei a datei de la care intră în vigoare o lege se face în baza art. 78 din Constituţia României, care prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 78. Intrarea în vigoare a legii. Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu