4 Decembrie, 2016

Despre serviciile de plată

De curând, Executivul a emis ordonanţa de urgenţă nr.37/2011, publicată în M.Of.nr.285 din 22 aprilie, pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi pentru modificarea altor acte normative incidente. În preambulul actului normativ se arăta că necesitatea acestei ordonanţe de urgenţă este determinată, printre altele, de termenul-limită 30 aprilie 2011 la care a intrat în vigoare noua legislaţie în materia instituţiilor emitente de monedă electronică, acesta fiind şi termenul maxim de autorizare a instituţiilor de plată, potrivit prevederilor art. 185 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr.197/2010, ce transpune Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE.

Din aceste considerente, prezentăm, succint, obiectul reglementării privind serviciile de plată, dată prin OUG nr.113/2009 care a fost aprobată prin Legea nr.197/2010.

Actul normativ  reglementează condiţiile de acces la activitatea de prestare a serviciilor de plată şi de desfăşurare a acesteia pe teritoriul României, supravegherea prudenţială a instituţiilor de plată, precum şi regimul privind transparenţa pentru condiţii şi cerinţe de informare privind serviciile de plată, drepturile şi obligaţiile corespunzătoare ale utilizatorilor serviciilor de plată şi ale prestatorilor de servicii de plată în contextul prestării de servicii de plată cu titlu profesional.

Prestatori. Ordonanţa de urgenţă se aplică serviciilor de plată prestate de către următoarele categorii de prestatori de servicii de plată:

- instituţii de credit în sensul art. 7 alin. (1) pct. 10 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

- instituţii emitente de monedă electronică în sensul art. 7 alin. (1) pct. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

- furnizori de servicii poştale giro care prestează servicii de plată potrivit cadrului legislativ naţional aplicabil;

- instituţii de plată în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă;

- Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale, atunci când acestea nu acţionează în calitate de autorităţi monetare sau în altă calitate ce implică exerciţiul autorităţii publice;

- statele membre sau autorităţile lor regionale ori locale, atunci când acestea nu acţionează în calitatea lor de autorităţi publice.

Tipuri de servicii. Cu excepţia prevederilor art. 159 şi 160, titlurile III şi IV din această ordonanţă de urgenţă se aplică numai în cazul serviciilor de plată în care fie atât prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cât şi cel al beneficiarului plăţii au sediul într-un stat membru, fie unicul prestator de servicii de plată din cadrul operaţiunii de plată are sediul într-un stat membru.

Titlurile III şi IV se aplică serviciilor de plată denominate în euro sau în altă monedă oficială a unui stat membru.

Servicii de plată agreate. În înţelesul actului normativ de reglementare, prin servicii de plată se înţelege oricare dintre următoarele activităţi:

- servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăţi, precum şi toate operaţiunile necesare pentru funcţionarea contului de plăţi;

- servicii care permit retrageri de numerar dintr-un cont de plăţi, precum şi toate operaţiunile necesare pentru funcţionarea contului de plăţi;

- efectuarea următoarelor operaţiuni de plată în cazul în care fondurile nu sunt acoperite printr-o linie de credit: debitări directe, inclusiv debitări directe singulare, operaţiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar, operaţiuni de transfer-credit, inclusiv operaţiuni cu ordine de plată programată;

- efectuarea următoarelor operaţiuni de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite printr-o linie de credit deschisă pentru un utilizator al serviciilor de plată: debitări directe, inclusiv debitări directe singulare, operaţiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar, operaţiuni de transfer-credit, inclusiv ordine de plată programată;

- emiterea şi/sau acceptarea la plată a instrumentelor de plată;

- remiterea de bani;

- efectuarea operaţiunilor de plată în care consimţământul plătitorului pentru realizarea unei operaţiuni de plată este dat prin intermediul oricăror mijloace de telecomunicaţie, digitale sau informatice, şi plata este efectuată către operatorul sistemului sau reţelei informatice ori de telecomunicaţii care acţionează exclusiv ca intermediar între utilizatorul serviciilor de plată şi furnizorul bunurilor şi serviciilor.

Pe lângă prestarea acestor servicii de plată, instituţiile de plată mai pot desfăşura şi  următoarele activităţi:

- prestarea unor servicii operaţionale şi conexe legate de serviciile de plată, cum ar fi: asigurarea executării operaţiunilor de plată, servicii de schimb valutar, activităţi de păstrare în custodie sau stocarea şi procesarea datelor;

- administrarea sistemelor de plăţi;

- activităţi comerciale, altele decât prestarea de servicii de plată, cu respectarea cadrului legislativ aplicabil.

Operaţiuni excluse. Nu intră în domeniul de aplicare a acestei reglementări:

a) operaţiunile de plată efectuate exclusiv în numerar direct de plătitor către beneficiarul plăţii, fără intervenţia unui intermediar;

b) operaţiunile de plată efectuate de plătitor către beneficiarul plăţii printr-un agent comercial împuternicit să negocieze sau să efectueze vânzări ori cumpărări de bunuri sau de servicii pe seama plătitorului sau a beneficiarului plăţii;

c) transportul fizic profesional de bancnote şi monede, incluzând colectarea, procesarea şi distribuirea acestora;

d) operaţiunile de plată care constau în colectarea şi predarea de numerar, fără caracter profesional, derulate în cadrul unei activităţi caritabile sau nonprofit;

e) serviciile prin care este furnizat numerar plătitorului de către beneficiarul plăţii legat de o operaţiune de plată, la cererea expresă a utilizatorului serviciului de plată imediat înaintea executării unei operaţiuni de plată în vederea achiziţionării de bunuri sau servicii;

f) operaţiunile de schimb valutar, de tip numerar contra numerar, în situaţia în care fondurile nu sunt păstrate într-un cont de plăţi;

g) operaţiunile de plată iniţiate prin documente (cecuri pe suport hârtie, titluri de credit pe suport hârtie şi asimilate – cambii şi bilete la ordin – , vouchere pe suport hârtie, cecuri de călătorie pe suport hârtie, mandate poştale pe suport hârtie), în baza cărora prestatorul de servicii de plată plasează fonduri la dispoziţia beneficiarului plăţii;

h) operaţiunile de plată din cadrul unui sistem de plăţi sau sistem de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare efectuate între agenţi de decontare, contrapărţi centrale, case de compensare şi/sau bănci centrale şi alţi participanţi la sistem, pe de o parte, şi prestatori de servicii de plată, pe de altă parte;

i) operaţiunile de plată legate de administrarea activelor de tipul instrumentelor financiare, inclusiv distribuirea dividendelor, a veniturilor sau a altor sume similare, răscumpărarea sau vânzarea, efectuate de persoanele menţionate la lit. h), de instituţii de credit sau de societăţi de servicii de investiţii financiare, organisme de plasament colectiv, societăţi de administrare a investiţiilor, precum şi entităţi de natura acestora autorizate în state membre sau în state terţe să presteze servicii de investiţii financiare, în înţelesul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi de orice alte entităţi cărora le este permis să aibă în custodie instrumente financiare;

j) serviciile oferite de furnizorii de servicii de infrastructură, care asigură suportul tehnic pentru prestarea de servicii de plată, fără ca aceştia să intre în vreun moment în posesia fondurilor ce urmează a fi transferate, incluzând procesarea şi stocarea informaţiilor, servicii de custodie şi de protecţie a datelor, autentificarea datelor şi a entităţilor, furnizarea de reţele de comunicaţii şi tehnologia informaţiei (IT), furnizarea şi întreţinerea terminalelor şi dispozitivelor folosite pentru serviciile de plată;

k) serviciile iniţiate prin instrumente care pot fi folosite pentru a achiziţiona bunuri sau servicii doar în locaţiile folosite de emitent sau care, în baza unui acord comercial cu emitentul, pot fi folosite fie în cadrul unei reţele limitate de furnizori de servicii, fie pentru o gamă limitată de bunuri sau servicii;

l) operaţiunile de plată executate prin intermediul oricăror dispozitive de telecomunicaţii, digitale, informatice, în cazul în care bunurile sau serviciile achiziţionate sunt livrate şi urmează să fie folosite prin intermediul dispozitivelor de telecomunicaţii, digitale ori informatice, cu condiţia ca operatorul de servicii de telecomunicaţii, digitale sau informatice să nu acţioneze doar ca intermediar între utilizatorul serviciilor de plată şi furnizorul bunurilor şi serviciilor;

m) operaţiunile de plată efectuate între prestatori de servicii de plată, agenţii sau sucursalele acestora în cont propriu;

n) operaţiunile de plată efectuate între o societate-mamă şi filialele sale sau între filialele aceleiaşi societăţi-mamă, fără intervenţia în calitate de intermediar a unui prestator de servicii de plată, altul decât o societate care aparţine aceluiaşi grup;

o) serviciile de retragere de numerar prin intermediul unui ghişeu automat de bancă – ATM, oferite de furnizorii ce acţionează în numele unuia sau al mai multor emitenţi de carduri şi care nu sunt parte la contractul-cadru cu clientul în baza căruia se retrag banii dintr-un cont de plăţi, cu condiţia ca aceşti furnizori să nu asigure servicii de plată care fac obiectul de reglementare al acestei ordonanţe de urgenţă.

Autorizarea şi supravegherea instituţiilor de plată. Ca cerinţe minime de acces la activitate, orice entitate care intenţionează să presteze servicii de plată pe teritoriul României trebuie să dispună de o autorizaţie potrivit prezentului titlu înainte de începerea acestei activităţi. Banca Naţională a României poate acorda autorizaţie doar unei persoane juridice române constituite în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de plată, calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate este adecvată. Dacă între instituţia de plată, persoană juridică română, şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, BNR acordă autorizaţie numai dacă aceste legături ori dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituţia de plată are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea dispoziţiilor ori măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficientă a funcţiilor sale de supraveghere.

Autorizaţia emisă de BNR permite instituţiei de plată persoană juridică română să presteze serviciile de plată prevăzute de autorizaţie în orice stat membru, în condiţiile prevăzute ordonanţa de urgenţă.

Instituţiile de plată pot deschide şi menţine conturi de plăţi pentru clienţii lor, destinate exclusiv executării operaţiunilor de plată.

Instituţiilor de plată le este interzisă atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public.

Instituţiile de plată pot acorda credite legate de serviciile de plată precizate la art. 8 lit. d), e) şi g) doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- creditul are caracter accesoriu şi este acordat exclusiv în legătură cu executarea unei operaţiuni de plată;

- creditul acordat în legătură cu un serviciu de plată prestat în condiţiile prevăzute în secţiunile a 6-a şi a 7-a din ordonanţă este rambursat într-o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni;

- creditul nu este acordat din fondurile primite sau deţinute în scopul executării unor operaţiuni de plată;

- nivelul fondurilor proprii ale instituţiei de plată este adecvat în orice moment din perspectiva Băncii Naţionale a României în raport cu valoarea totală a creditelor acordate.

Cu excepţia instituţiilor de plată persoane juridice din alte state membre care acordă credite potrivit alin. (1), desfăşurarea activităţii de creditare pe teritoriul României de către instituţiile de plată se poate realiza numai cu respectarea Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu