8 Decembrie, 2016

2 noi hotărâri CEDO pronunţate contra României în aprilie 2012

CEDO a pronunţat la 3 aprilie 2012 două noi hotărâri împotriva României cu privire la durata procedurilor penale şi a prelungirii nejustificate a arestului preventiv (Riccardi c. României) şi ineficacitatea mecanismului procedural de suspendare a pedepsei închisorii pentru motive medicale (Verbinţ c. României), arată JurisprudentaCEDO.com.

Riccardi c. României (cererea nr. 3048/04)

Cererea în cauză a fost introdusă de Orlandino Riccardi, un cetăţean italian născut în 1956 şi domiciliat în Târgu-Mureş, România.

În octombrie 2001, el a fost arestat preventiv pentru deturnare de fonduri, falsificare de documente şi fraudă fiscală. Instanţa română a prelungit măsura arestării sale preventive de mai multe ori până în august 2004, dată la care a dispus punerea sa în libertate. Procedura penală în ceea ce îl priveşte este în continuare în derulare la Tribunalul de primă instanţă.

Petentul a invocat în cererea adresată Curţii articolul 5 §§ 1 şi 3 din CEDO (dreptul la libertate şi siguranţă) susţinând că arestarea sa preventivă a fost în parte ilegală din cauza alcătuirii completului care a dispus această măsură şi că ea nu a fost reexaminată la fiecare şaizeci de zile, conform regulilor interne de procedură penală. De asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din CEDO (dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil), reclamantul s-a mai plâns că arestul preventiv a avut o durată excesivă şi insuficient motivată de jurisdicţiile interne.

Din hotărârea pronunţată în cauză de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 3 aprilie 2012 a rezultat:

* Neîncălcarea articolului 5 § 1 (cu privire la arestul preventiv de la 25 iunie la 4 iulie 2003 şi după 16 iunie 2004);

* Încălcarea articolului 5 § 3 (durata arestului preventiv şi prelungirea fără suficiente motive a acestei măsuri);

* Încălcarea articolului 6 § 1 (durata procedurii).

CEDO a hotărât că Statul Român trebuie să îi plătească reclamantului Orlandino Riccardi suma de 7 800 euro cu titlu de daune morale.

Verbinţ c. României (cererea nr. 7842/04)

Petentul în speţă este Adrian Verbinţ, un cetăţean român născut în 1963 şi domiciliat în Piteşti, România.

În noiembrie 2002, în timpul executării pedepsei de patru ani de închisoare pentru escrocherie la care fusese condamndat anterior, a suferit o hemoragie cerebrală. Reclamantul a fost operat şi, ca urmare a operaţiei respective, a contactat o infecţie, din cauza căreia a trebuit să suporte alte două intervenţii chirurgicale.

Reclamantul s-a plâns în cererea adresată CEDO că a contactat infecţia post-operatorie din cauză că a fost lăsat încătuşat în pat fără ca nimeni să-l întoarcă atunci când el era încă inconştient.

În noiembrie 2003, petentul Adrian Verbinţ a fost eliberat din închisoare pentru motive medicale.

Invocând articolul 3 din CEDO (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante), el s-a plâns că nu a primit îngrijirile necesare în detenţie şi a mai reclamat că, oricum, asemenea îngrijiri nu puteau fi acordate în spitalul penitenciarului unde era el deţinut. De asemenea, petentul a mai acuzat instanţa internă că a dispus eliberarea sa pe motive medicale la mai mult de şapte luni de la prima cerere în acest sens.

Din hotărârea pronunţată în cauză de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 3 aprilie 2012 a rezultat:

1. Neîncălcarea articolului 3 (în ceea ce priveşte lipsă tratamentului medical adecvat şi a condiţiilor de detenţie improprii);

2. Încălcarea articolului 3 (cu privire la ineficacitatea mecanismului procedural de suspendare a pedepsei închisorii pentru motive medicale).

CEDO a hotărât că Statul Român trebuie să îi plătească reclamantului Adrian Verbinţ suma de 7 500 euro cu titlu de daune morale

Sursa: JurisprudentaCEDO.com

Despre autor  ⁄ Ioana Popa

Ioana Popa este redactor la LegeStart din anul 2011. A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

Fara comentarii

Scrie un comentariu